Ungaria (alegeri parlamentare în 11 şi 25 aprilie): stânga cu răsuflarea tăiată

În Ungaria, alegerile sunt un "sport naţional", care duce la creşterea adrenalinei. Oamenii cumpără bere şi se adună în faţa televizorului. Ei urmăresc şi comentează alegerile din diferitele "župa" [provincii] cu aceeaşi pasiune ca în timpul campionatelor de fotbal. O înfrângere a Partidului Socialist, care este la putere de opt ani, pare inevitabilă. Raportul de voturi între cel mai mare partid de opoziţie, Fidesz, şi dreapta radicală va fi aparent elementul-cheie al viitoarelor alegeri parlamentare. În prezent, stânga a ajuns literalmente să cerşească voturi. Ea utilizează argumentul ameninţării fasciste. Se înfurie, cu mâinile şi buzunarele goale, întrebându-se de ce publicul nu recunoaşte valoarea europenismului socialiştilor şi liberalilor. Cu toate acestea, viitorii câştigători nu vor avea o mare margine de manevră, din cauza uriaşelor datorii ale statului. Dar ce contează cine va ieşi victorios la alegeri ! Întrucât în perspectiva acestor două nopţi, în care televiziunea retransmite numărarea voturilor şi anunţul rezultatelor oficiale, berea este deja la rece.

Attila Pato (editor şi profesor de filosofie la Universitatea din Pardubice şi la Universitatea din New York în Praga).

Polonia (prezidenţiale la sfârşitul lui septembrie-începutul lui octombrie): un mic preşedinte şi un mare şef de guvern

Într-un an, prim-ministrul Donald Tusk ar putea concentra în mâinile sale mai multă putere decât orice politician polonez înaintea lui, din 1989 până astăzi. Pe cine interesează astăzi numele preşedintelui Germaniei ? Pe nimeni. La fel se va întâmpla şi în Polonia, dacă Tusk, care dirijează de asemenea Platforma Civică, în prezent la putere, reuşeşte să-şi pună planul în aplicare. Certurile neîncetate care îl opun preşedintelui Lech Kaczyński, căruia Constituţia actuală îi permite să paralizeze activitatea guvernului, l-au convins că trebuie acum să aleagă : ori devine el însuşi preşedinte al Poloniei, ori limitează puterile şefului statului. Se pare că a optat pentru a doua soluţie. Iar sondajele de opinie sugerează că ar fi suţinut de un număr suficient de parlamentari ca să modifice Constituţia în acest sens. Deci, nu contează dacă Lech Kaczyński (ceea ce nu este exclus) sau unul dintre cei doi candidaţi ai Platformei Civice câştigă alegerile prezidenţiale: cei trei împărtăşesc aceeaşi opinie pe majoritatea subiectelor[Bronisław Komorowski a câştigat între timp alegerile primare, contra lui Radosław Sikorski (68.5% faţă de 31.5%)] . Rolul Poloniei în Uniunea Europeană şi în NATO (de consolidat), adoptarea monedei euro (dar fără grabă), relaţiile cu Rusia (lipsa de motivaţie), lustrările (da, trebuie să fie denunţaţi foştii membrii importanţi ai regimului comunist), "decomunizarea"(hai să decomunizăm !), Biserica Catolică (trebuie să fie protejată), avortul (trebuie mai degrabă interzis), homosexualii (unde vedeţi homosexuali?).

Aleksander Kaczorowski (jurnalist şi boemist [specialist al limbii şi culturii cehe]. El este redactor-şef adjunct al ediţiei poloneze a revisteiNewsweek).

Austria (prezidenţiale în 25 aprilie): Ciobăniţă germană

Heinz-Christian Strache este tânărul lider cu ochi albaştri ai Partidului libertăţii austriac (FPÖ). El a preluat ştafeta după moartea liderului istoric al partidului populist, Jörg Haider. Şi el are un atu în joc. A decis să-şi prezinte propriul candidat la viitoarele alegeri prezidenţiale federale care vor avea loc în 25 aprilie, alegeri care în sine nu sunt foarte importante. Dar Barbara Rosenkranz este o provocare: vine din comunitatea naţionalistă. Când a fost întrebată ce profesie are, ea a răspuns: "gospodină", deoarece are zece copii. Fiecare poartă un nume din panteonul germanic. La următoarea campanie electorală, anti-europenismul ei ar trebui să-i aducă sprijinul cotidianului Kronen Zeitung, ziarul cel mai citit în Austria. O mamă "germanizantă" pentru a-l sfida pe preşedintele Heinz Fischer ? Ape politice din ce în ce mai tulburi înconjoară o insulă care nu mai este demult cea a fericirii.

Barbara Tóth (scriitor şi ziarist. Ea lucrează pentru revista austriacă Falter).

Slovacia (alegeri parlamentare în 12 iunie): un scenariu "à la Vancouver"

Alegerile parlamentare ar putea fi primăvara speranţei. Prim-ministrul actual, populistul Robert Fico – câştigător probabil al viitoarelor alegeri – va trebui într-adevăr să găsească alţi parteneri de coaliţie decât HZDS, partidul naţionalist al lui Vladimír Mečiar, acum slăbit. Partenerul actual probabil nu va obţine niciun scaun în Parlament, în contrast cu ambiţiosul nou partid Libertate şi Solidaritate (SAS), precum şi cu cele două partide ale minorităţii maghiare, care ar putea trece pragul barieră de 5% din voturile exprimate. Se aşteaptă pe scena politică un "scenariu à la Vancouver", ca pentru hocheiul pe gheaţă la ultimele Jocuri olimpice [Slovacia a ajuns pe locul patru, după Statele Unite, Canada şi Finlanda], teama că cel mai rău lucru se va întâmpla, speranţa unui succes neaşteptat şi în final rezultate care trebuie oficial salutate, dar care nu pot fi decât dezamăgitoare.

Juraj Kušnierik (redactor-şef adjunct al săptămânalului slovac Tyžden).

Republica Cehă (legislative, 28-29 mai): sfârşitul orgoliului

Două personaje dintre cele mai proeminente ale politicii cehe contemporane, Václav Havel şi Václav Klaus, au mascat mult timp, datorită carismei lor, starea reală a societăţii cehe. Acest fapt a fost adus la lumină doar odată cu liderul socialist, populistul Jiří Paroubek, câştigător probabil al viitoarelor parlamentare. Elita naţională va putea în sfârşit, după alegeri, să vadă realitatea: populaţia, în mare majoritate, nu doreşte acest nivel de cooperare cu Occidentul, considerat ca un tot. Ea nu vrea radarul american. Ea nu vrea să trimită soldaţi în Afganistan. Ea preferă ca banii cheltuiţi pe tancuri şi avioane de vânătoare să fie folosiţi pentru a-i permite să mănânce mai bine la cantină. Majoritatea populaţiei nu vrea să facă economii pentru bătrâneţe. Ea nu vrea să cheltuiască din buzunar în farmacii şi la medici. Ea are sentimentul de a fi o victimă şi că elitele trebuie să aibă grijă de ea. Desigur, este probabil ca populiştii să nu poată vinde alegătorilor această poveste a unui "ţar drăguţ" care se ocupă de bábuška [bunicile ruse] şi de medalii. Dar mă tem că suntem mult mai aproape de Slovacia lui Fico decât am vrut să admitem în ultimii douăzeci de ani.

Petr Kamberský (jurnalist şi comentator pentru Lidové Noviny).