Alegeți o limbă
Criza a afectat lumea arhitecţilor cu un impact fără precedent. Zeci de agenţii s-au scufundat deja. Până de curând, mulţi studenţi în arhitectură visau încă să facă înconjurul lumii şi să realizeze icoane unice pe urmele unor arhitecţi renumiţi precum Rem Koolhaas şi Ben van Berkel. Dar astăzi se pot considera norocoşi dacă au de muncă.
Arhitecţii au contribuit la criză
DirectorulInstitutului Olandez de Arhitectură (NAI) la Rotterdam, Ole Bouman, reproşează arhitecturii de a fi contribuit la actuala criză globală, construind "clădiri fără a se preocupa de probleme cum ar fi accesibilitatea, rentabilitatea socială, consumul de energie şi gestiunea în viitor". Bouman avansează acest argument în cartea lui, Architectuur als noodzaak ("Arhitectura ca necesitate", publicată de NAI Uitgevers, există o versiune în limba engleză, Architecture of Consequence), care serveşte drept catalog pentru expoziţia cu acelaşi numecare poate fi vizitată acum la NAI. Este evident, observă acesta, retrospectiv, că arhitectura are o parte semnificativă de răspundere în acumularea de crize. Că este vorba de congestia pe drumuri, aeroporturile aglomerate, grajduri sau hambare gigantice, de zonele fără de lege sau de oraşele fantomă. Ceea ce este contradictoriu este faptul că aceste reflecţii ale crizei au trecut, până cu nu mult în urmă, drept reflecţii ale succesului fără precedent al globalizării.
Chiar dacă, pentru Bouman, arhitectura este în mare parte responsabilă pentru actuala criză globală, arhitecţii sunt cei care pot şi oferi soluţii. Dar ar trebui ca ceva să se schimbe în această profesie. Pentru început, arhitecţii trebuie să termine cu cearta dintre arhitectura modernă şi tradiţie, care durează de aproape un veac. În al doilea rând, în loc să inventeze "concepte ingenioase", după care aleargă mulţi arhitecţi, aceştia ar trebui să se dedice lucrurilor de care societatea are nevoie. NAI a organizat o expoziţie a unei avangărzi de 25 de firme de arhitectură, convinsă de mult timp că arhitectura poate şi ar trebui să joace un rol social mai larg. Arhitectura poate oferi o contribuţie crizelor în domeniul nutriţiei, sănătăţii, energiei, spaţiului, timpului, coeziunii sociale şi sistemului economic actual.
Dar arhitecţii oferă şi soluţille la criza pe care au creat-o
Majoritatea agenţiilor alese de Bouman au în comun faptul că nu se concentrează asupra construcţiei de clădiri cu faţade impunătoare şi asupra arhitecturii "spectacol". Numitorul lor comun este de a găsi soluţii la problemele societăţii. Astfel, agenţia Kempe Thill vrea să se desprindă de ideea că planificarea de locuinţe sociale ar fi plictisitoare, simplistă şi sterilă. O altă agenţie, 2by4-arhitects, este specializată în construcţia de locuinţe ieftine deasupra hangarelor industriale, ceea ce permite să rupă spirala negativă a depopulării, sărăcirii şi insecurităţii sociale.
Se simte repede arhitectura durabilă şi care se lipseşte de orice aspect jucăuş sau frivol. Dar este o greşeală. Expoziţia NAI este plină de semnalele promiţătoare ale unei arhitecturi olandeze inventive, cel puţin în ceea ce priveşte această avangardă, în ciuda timpurilor dificile.
Designerii nu dau înapoi la nimic: de la clădiri neutre în CO2 la construcţii producătoare de energie, de la arhitectură de înaltă calitate pentru categoriile cu venituri mici la o vilă făcută din deşeuri şi până la proiectul ambiţios Park Supermarkt, care adaptează polder-urile (pământ sub nivelul mării obţinut prin asanare) pentru activităţi recreative şi producţie alimentară. Un alt proiect vizionar consistă în realizarea de dune suplimentare cu hoteluri subterane lângă IJmuiden, folosind căldura reziduală a furnalelor pentru băi calde în aer liber.
Dacă ne bazăm pe viziunea de viitor şi puterea de convingere a acestor arhitecţi, arhitectura olandeză are încă un viitor. Şi oricum, vom avea întotdeauna nevoie de arhitecţi pentru a găsi soluţii la problemele pe care le-au cauzat ei-înşişi.
Olanda
Frumoasă-i suburbia noastră !
Oricine se aventurează în afara centrelor oraşelor Amsterdam, Rotterdam sau Utrecht învaţă să se minuneze, scrie Welt am Sonntag. Noua arhitectură olandeză străluceşte cu "tone de imaginaţie, vitalitate şi simţ al experimentării", mai ales într-o formă de habitat temută de către esteţii germani: clădirile de locuinţe. În acest simbol de modă veche al micii burghezii germane, olandezii au reuşit idealul de "mică fermă în oraş", se minunează săptămânalul de duminică. În spatele complexelor "cu aere de castel baroc" sau ale suburbiilor "cu look de staţiune balneară 1900", arhitecţi ca Rob Krier sau Christoph Kohl crează ambianţă cu case întrepătrunse cu diferite planuri, cu curţi interioare sau acoperişuri terase. Cheia "modelului olandez", care combină creşterea rapidă a populaţiei şi boom-ul construcţiei, este Statul: după ce a subvenţionat aproximativ 95% din noile construcţii timp de aproape un secol, şi-a redus ajutorul la 30% începând din 1994. În paralel cu această liberalizare, a încurajat masiv construcţiile de calitate şi a cultivat noua generaţie de arhitecţi: "Chiar şi în 2009, an de criză, doar Fondul pentru Arhitectură se ridica la 4,5 milioane de euro".
