La un an după vizita lui Barack Obama la Praga, capitala Cehiei îl găzduieşte din nou pe preşedintele american. Anul trecut, el a venit pentru a participa la un summit cu Uniunea Europeană organizat de Republica Cehă, care avea atunci preşedinţia UE. Vizita nu a fost marcată de un summit jenant cu europenii, ci de discursul lui Obama despre o lume fără arme nucleare. Preşedintele american este în deplasare în această săptămână la Praga pentru a semna cu omologul său rus, Dmitri Medvedev, un tratat privind reducerea armelor nucleare. Praga devine astfel un loc simbolic pentru Obama. Aici acesta a anunţat programul cel mai ambiţios al preşedinţiei sale nu mai puţin ambiţioase şi tot aici el va face primul pas important spre realizarea acestuia.

Anul trecut, era vorba despre o versiune postmodernă a visului american, în care toată lumea îşi putea proiecta speranţele şi aşteptările. Anul acesta, este vorba de politică pură şi dură, cu decizii reale deja luate având consecinţe foarte concrete. Americanii sunt complet concentraţi asupra punerii recente în aplicare a asigurării de sănătate universală. Restul lumii este mai interesat de noua strategie SUA în Afganistan, de revizuirea proiectului de scut anti-rachetă, tentativele de a stabili o politică mai echilibrată în Orientul Mijlociu sau de eforturile de îmbunătăţire ale relaţiilor cu Rusia.

Fraternitatea cu Rusia, reală?

Confruntarea dintre vis şi realitate a dezamăgit întotdeauna mulţi oameni. În SUA, în Republica Cehă, ca şi oriunde altundeva. Un mare număr de cehi "Atlantişti" nu reuşeste să accepte că nu vor fi radare în Republica Cehă. Această componentă a proiectului de scut anti-rachetă al lui Obama a fost abandonată. Ei considerau radarul american ca un simbol al angajamentului american în Europa Centrală, o garanţie împotriva expansiunii ruseşti şi o asigurare a ancorării cehe în Occident. Şi îi reproşează lui Obama punerea la îndoială a pertinenţei acestei analize. Fără o înţelegere aprofundată a complexelor Europei Centrale, de fapt cu greu se poate înţelege acest punct de vedere. Este ca şi cum faptul că Republica Cehă este pe deplin integrată în Occident nu ar fi garantat prin sistemul său politic şi calitatea ei de membru în Uniunea Europeană şi alte instituţii.

Această teamă găseşte totuşi un puternic ecou în Republica Cehă. Şi cu siguranţă nici actuala vizită a lui Obama nu o va calma. Dimpotrivă. Încă de la început, "Atlantiştii" noştri se îndoiesc de această fraternitate cu Rusia. Ei au astăzi noi motive de suspiciune. Cine a avut ideea de a organiza această reuniune de la Praga ? Nu sunt oare ruşii ? Nu doresc ei să arate astfel că nu consideră că Republica Cehă ar face parte din Occident, ci că este mai degrabă un teritoriu între Rusia şi Occident ? Obama oare nu îi păcăleşte ? Ar fi mai bine să recunoaştem că visul lor de a stabili o relaţie privilegiată între Praga şi Washington era o himeră, pentru simplul fapt că în termeni de putere această relaţie nu poate fi decât asimetrică.

Nu putem imagina o relaţie transatlantică echilibrată decât între, pe de o parte, Uniunea Europeană ca un întreg, şi de cealaltă Statele Unite. Cooperarea transatlantică nu va fi totuşi suficientă pentru a asigura controlul reducerii arsenalului nuclear şi pentru a oferi răspunsuri la celelalte probleme globale. Fără o cooperare strânsă cu Rusia, China, India, Brazilia şi alţi jucători de prim plan, nu va reuşi. Cooperarea multilaterală nu poate fi fondată decât asupra intereselor occidentale şi asupra speranţei că alte părţi vor ajunge să le adopte. Ea trebuie să se bazeze pe norme universal împărtăşite.

Dezarmarea nucleară începe cu propria sa dezarmare

În acest sens, actualul sistem de control al arsenalului nuclear are încă mult drum de parcurs. Din perspectiva Occidentului, problema principală de astăzi este controlul programului nuclear iranian. Alţi actori văd lucrurile diferit. Li se pare mai important ca arsenalul nuclear al Statelor Unite sau al Rusiei să rămână semnificativ superior armelor de distrugere masivă ale tuturor celorlalte părţi reunite şi să nu insiste prea mult asupra reducerii lor, chiar dacă sunt deja angajaţi în acest proces.

Fără determinarea mai mare a celor două superputeri de a se angaja pe calea dezarmării nucleare, presiunea exercitată de Occident asupra Iranului va fi întotdeauna lipsită de o legitimitate indispensabilă. De aceea Obama a înţeles că pentru a-şi impune viziunea sa a lumii fără arme nucleare, trebuie să înceapă la el acasă. El trebuie să convingă Moscova şi apoi Senatul SUA. Greu de spus ce va fi cel mai greu.