Ceea ce putem spune cu siguranţă este că printre cei 27 nu se numără niciun Victor Hugo, sau şi mai puţin vreun Schuman, Monnet sau Churchill. Acolo unde ar fi fost atât de necesar ca un vizionar şi un om de stat să vină să însufleţească, să dea un sens, o perspectivă de viitor, un scop mobilizator construcţiei europene, acolo unde ar fi trebuit redefinit cuvântul Uniune, pentru a-l umple de speranţa unui nou viitor într-un nou secol, acest Consiliu nu va fi dat naştere decât la acorduri în grabă asupra unor mărunţişuri cu aparenţe tehnice şi care sunt mai degrabă apte să dea dureri de cap decât să toarne foc în vine.

Uniunea nu are lideri politici, dar are auditori... Acesta este însemnul timpurilor, şi, fiindcă trebuie tradusă orice decizie europeană într-o limbă mai inteligibilă, să traducem deci acest Consiliu în româneşte (”în franceză”, în original) pentru a spune că bilanţul acestei etape este bun, chiar foarte bun.

Un adevărat transfer de suveranitate

Acolo unde nu era decât austeritate şi reduceri de cheltuieli, va fi într-adevăr relansare prin investiţii comune, fiindcă cei 27 au întocmit un "pact de creştere" care va mobiliza 120 de miliarde de euro pentru a stimula această economie istovită. Termenii dezbaterii politice în Uniune s-au schimbat şi, deşi nu se va produce imediat un miracol, nu trebuie în niciun caz subestimat acest punct de cotitură.

Acest Consiliu a deschis de asemenea calea unei uniuni bancare, în scopul de a reglementa băncile din UE, de a organiza supravegherea acestora, de a le garanta depozitele şi astfel de a pune toate puterile europene în spatele băncilor naţionale, pentru ca statele membre să nu mai trebuiască să facă faţă singure greutăţilor şi să se îndatoreze până peste măsură. Acesta este un adevărat transfer de suveranitate, care în acelaşi timp oferă Uniunii atributele unui stat şi întăreşte fiecare dintre statele ei membre în această furtună financiară. În limbă europeană, nu pare a fi mare lucru. În limba română, este mult, dar nu este încă tot.

Un pas înainte capital

Mai important, cei 27 au aprobat de asemenea raportul asupra aprofundării integrării economice şi politice pe care îl ceruseră preşedinţilor Consiliului, Comisiei, Eurogrupului şi Băncii Centrale, şi i-au însărcinat pe aceştia să formuleze propuneri concrete de etape în termen de şase luni. Româneşte spus, aceasta înseamnă că Uniunea a luat-o pe calea unei politici economice comune, a unei trezorerii comune şi a unei puneri în comun a împrumuturilor sale, care, alături de moneda unică, o vor face să semene şi mai mult cu o adevărată putere publică, cu un stat federal în devenire.

Aici, ceva cu adevărat important este pe cale de a lua formă, cu atât mai important cu cât Spania şi Italia, susţinute de Franţa, au obţinut aseară ca Fondul European de Solidaritate Financiară, Mecanismul de Stabilitate, să poată ajuta direct băncile naţionale, şi mai ales să poată răscumpăra împrumuturile unor ţări care ar fi, precum ele-însele, virtuoase dar la ananghie. Şi ca să obţină acestea au trebuit să ameninţe că pleacă, trântind uşa. Bătălia a fost crâncenă, dar solidaritatea financiară şi punerea în comun a împrumuturilor s-au impus de la sine Uniunii, deşi tratatele ei le interziceau şi Germania nu le dorea defel. Nu avem vreun Victor Hugo, dar Europa este pe cale să pună muşchii la bătaie.