Foto: Martin Gommel

Democraţia Starbucks

Pentru filosoful George Steiner, cafenelele au făcut Europa. Dar după nişte alegeri marcate de o puternică absenţă la vot, La Vanguardia regretă dispariţia acestor locuri proprice dezbaterilor.

Publicat pe 10 iunie 2009 la 15:08
Foto: Martin Gommel

O ceaşcă de cafea reprezintă mai mult decât o pauză sau un stimulent. Culoarea sa neagră conţine o senzaţie de refacere, un tempo care simbolizează începutul zilei, desăvârşirea dejunului, sau o evadare în timpul mort. Ea reprezintă iluzia de a-şi deschide spiritul spre noi percepţii, de a clarifica confuziile, de dezamorsare a stările de discomfort. "Ne vedem la o cafea !" rămâne o excelentă formulă pentru a exprima dorinţa de a avea o întâlnire ce implică confidenţe, proximitate, sociabilitate, în cele din urmă. "O mică cafea" se pronunţă cu tandreţe. Important este să pronunţăm acest cuvânt magic care provoacă întâlniri şi favorizează cultura conversaţiei.

Într-o conferinţă pronunţată la Amsterdam acum cinci ani, intitulată "O viziune asupra Europei", Georges Steiner lansa o afirmaţie aparent frivolă: "atâta timp cât vor exista cafenele, ideea de Europa va rezista ". În faţa absenteismului masiv şi a autismului electoral de la ultimul scrutin – 59,6% de absenţi, nivel ce a depăşit minimul istoric din 2004 - mă întreb ce s-a intâmplat cu marea cafenea europeană.

Între cafeaua cu aromă de alune de la Deux Magots, cafeaua maquillato de la Pedrocchi (cafenea situată în Padova), cafeaua vieneză însoţită de buchteln de Hawelka (gogoşi fierte în aburi, cafenea din Viena), cafeaua era centrul gândirii şi a vieţii mondene a Vechiului Continent.

Istoria Europei s-a ţesut în cafenelele moderne ale secolului al optsprezecelea, loc de întâlnire al avangardiştilor: cafeneaua Florian în Veneţia, unde Giacomo Casanova îşi seducea amantele şi unde Proust obisnuia să îşi tragă sufletul; masa de La Flore, unde Sartre îşi scria eseurile asupra existenţialismului, sau Antico Greco Caffe din Roma, considerată buricul pământului şi care cu ale sale gustări l-a încântat pe Lordul Byron, pe Schopenhauer, Wagner, Henry James, Leopardi, sau pe spaniolii Fortuny şi Rosales.

Newsletter în limba română

Astăzi însă nu mai găsim acea stare de spirit iar ospătarele nu mai poartă şorţ legat într-o fundă în formă de fluture. Ele nu fac decât să ne strige pe nume, într-o manieră deranjantă, la Starbucks. Legăm mai multe relaţii în sălile de sport, avioane sau saloane de coafură decât în cafenele. Europa, care se iubeşte în fiecare zi din ce în ce mai puţin, este plină de spaţii antisociale, răscolite de curente pragmatice.

Socializarea se face pe Internet, prin intermediul solitudinii igienice a ecranului. Nu perdele de fum, nici poeme scrise pe şerveţele. În celebrele cafeterii îngropate, ca Canaletes sau Zurich, Europa sezoanelor de discounturi, a comerţului stradal cu CD-uri piratate şi a cybercafenelelor alege securitatea în detrimentul experienţei.

În mijlocul acestei Europe dezumanizate se ridică în prezent Verzii Vechiului Continent. Iar din cenuşa lui mai 1968, Danny cel Roşu - singurul, potrivit lui Liberation, care a vorbit Europei şi nu a a încercat să acopere doar probleme locale – face să renască vechea utopie a decafeinizării.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect