Știri Statele baltice şi criza (3)
Austeritate, yay. Dansatori de Flash Mob în vechiul centru din Vilnius, 19 aprilie 2010.

Lituania, sub şocul austerităţii

Grav afectat de criza economică, nici un alt guvern, cu excepţia Irlandei, nu a impus reduceri mai drastice ale cheltuielilor publice, decât cel de la Vilnius. Chiar dacă austeritatea nu a provocat încă proteste la fel de puternice precum cele din Grecia sau din Spania, costurile acesteia la nivel individual şi social sunt imense.

Publicat pe 22 aprilie 2010 la 14:13
Austeritate, yay. Dansatori de Flash Mob în vechiul centru din Vilnius, 19 aprilie 2010.

Dacă liderii celor mai îndatorate ţări ale lumii vor dori să vadă cum arată austeritatea, ar trebui să viziteze aceasta ţară baltică de 3,3 milioane de locuitori. Confruntată cu un deficit în creştere care ameninţă să falimenteze ţara, Lituania a redus cheltuielile publice cu 30% - salariile din sectorul public au fost reduse cu 20 şi în unele cazuri cu pâna la 30 % , iar pensiile au fost reduse cu 11%. Chiar salariul primului ministru, Andrius Kubilius, a fost redus cu 45%.

Iar guverul nu s-a oprit aici. Acesta a crescut impozitele la o mare parte varietate de bunuri, de la produsele farmaceutice până la alcool. Impozitele pe profit au crescut de la 15% la 20%. Taxa pe valoarea adaugata (TVA) a crescut de la 18 la 21% . Efectul net asupra finanţelor ţării a fost o economie echivalentă cu 9% din PIB, cea de-a doua, ca şi importanţă, ajustare fiscală a unei economii dezvoltate, după Letonia, de la începutul crizei. Dar austeritatea are preţul ei, materializat în suferinţe la nivel social şi personal. Reducerea beneficiilor pensionarilor a forţat o mare parte a acestora să apeleze la cantinele săracilor. Rata şomajului a crescut brusc la 14%, - şi acest lucru se întâmpla pe fundalul unei economii instabile, care a regresat cu 15% anul trecut.

Austeritate cu binecuvântare

Surprinzător este că în mare parte, măsurile de austeritate au fost impuse cu sprijinul sindicatelor şi a partidelor de opoziţie din Lituania, şi nu au generat proteste exprimate prin largi demonstraţii şi greve precum în Grecia, Spania sau Marea Britanie. Este un lucru sigur, primul ministru, Kubilius, a primit multe critici atât din interiorul cât şi din afara ţării. Măsurile de austeritate impuse de guvern în mijlocul perioadei de recesiune, contravine abordării keynesiene care prevede creşterea cheltuielilor publice pentru a lupta împotriva recesiunii economice. Aceasta a fost calea aleasă de cea mai mare parte a statelor. Dar Kubilius şi echipa sa spun că, cu un deficit de 9% din PIB, cu o monedă naţională raportată la euro şi cu pieţele internaţionale de obligaţiuni care nu au vrut să acorde împrumuturi Lituaniei, guvernul nu a avut de ales, şi a arătat lumii că poate impune o devalorizare internă, prin reducerea cheltuielilor publice, restabilirea competitivităţii şi recucerirea pieţelor de obligaţiuni. O altă motivaţie ar fi fost conformarea la regulile impuse pentru aderarea la Uniunea monetară euro, din care Lituania speră să facă parte din 2014.

Newsletter în limba română

Într-adevăr, cu excepţia Irlandei, nici o ţară din Europa nu a practicat o reducere atât de severă a cheltuielilor, fără ajutorul Fondului Monetar Internaţional. Irlanda a adoptat cel mai auster buget din istoria ţării, iar reducerea salariilor din sectorul public a fost o măsură esenţială a reformei guvernamentale. În timp ce naţiunile europene consideră că reducerea costurilor sociale şi politice înseamnă reducerea cheltuielilor în sectorul public, Lituania propune un adevărat studiu de caz, în timp real, a unei societăţi a compromisului.

Criza are grave consecinţe psihologice

La fel ca în Letonia şi Estonia, în Lituania boomul economic a fost provocat de sectorul bancar şi de cel al construcţiilor, la începutul acestei deceniu. Sectorul imobiliar a ajuns să domine economia, iar nivelul redus al dobânzilor bancare a încurajat dezvoltarea sectorului imobiliar. Mulţi lituanieni au făcut împrumuturi ipotecare cu rate ale dobânzilor reduse, exprimate în valută. Odată cu declanşarea crizei, preţul caselor a scăzut, construcţiile s-au oprit şi dintr-o dată, mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă şi implicit au început să aibă probleme cu rambursarea împrumuturilor. Monika Midveryte, studentă la universitate şi mama acesteia, întreţin în prezent familia, după ce tatăl ei şi-a pierdut locul de muncă din construcţii. Acum, a spus fata despre tatăl ei, "acesta stă acasă, în faţa televizorului şi bea pentru a uita de probleme. Nu mai are nici o speranţă".

Bilanţul psihologic a fost imens. Numarul sinuciderilor a crescut, într-o ţară în care rata sinuciderilor este de 35 la 100 000 de locuitori, una dintre cele mai ridicate din lume, spun experţii. Algirdas Malakauskis, preot la biserica Sf. Francisc şi la manăstirea Sf. Bernadine, a fost unul dintre cei care au cunoscut primele efecte ale recesiunii. Acesta a trebuit să înmormânteze un mare număr de oameni care s-au sinucis. Enoriaşii vin acum la el pentru a le găsi ceva de lucru, iar părinţii săi, a căror pensii au fost reduse, sunt furioşi. Cu toate acestea, marea majoriate a oamenilor nu sunt porniţi împotriva guvernului. "Se poate vedea că ei fac tot ceea ce trebuie pentru a menţine situaţia stabilă", a spus acesta.

Emigraţia, din motive de speranţă la motive de disperare

"Strategia de devalorizare internă ar putea să aibă succes în obţinerea unei stabilităţi pe termen scurt, dar cu ce costuri?" se întreabă Charles Woolfson, profesor de analiză a muncii, la Universitatea din Glasgow, expert în ţările baltice. Profesorul Woolfson evidenţiază că profunda alienare socială din Lituania este rezultatul unei creşteri accentuate a emigraţiei, după aderarea ţării la UE, în 2004. "În vremea aceea, emigraţia reprezenta o speranţă", a spus acesta. "Acum se emigrează din disperarare".

Nu există nici un simbol mai evident al excesului - frenezia acordării creditelor a făcut ca ţara să aibe una dintre cele mai ridicate rate de creşteri din Europa în 2007 - decât birourile Swedbank. Finalizată anul trecut, aceasta are 16 etaje şi monopolizează cerul modestului Vilnius. Swedbank este principala bancă din Lituania, iar împrumuturile acordate de aceasta primilor cumpărători de case au devenit pentru o mare parte a acestora adevărate poveri. În zona destinată recepţiilor din sediul băncii, bancherii râd şi beau bere la barul bine aprovizionat, iar în fundal se poate auzi discret, o melodie rock. Este destul de departe de locul unde se împarte supa colectivă, la biserica Sf. Petru şi Paul din Vilnius, unde 500 de oameni aşteaptă zilnic pentru un bol de supă şi o clătită lituaniană.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect