Alegeți o limbă
<!--
/ Font Definitions /
@font-face
{font-family:Arial;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536859905 -1073711037 9 0 511 0;}
@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}
/ Style Definitions /
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
line-height:115%;
mso-pagination:none;
font-size:11.0pt;
font-family:Arial;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
color:black;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}
.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-size:10.0pt;
mso-ansi-font-size:10.0pt;
mso-bidi-font-size:10.0pt;}
@page WordSection1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 72.0pt 72.0pt 72.0pt;
mso-header-margin:35.4pt;
mso-footer-margin:35.4pt;
mso-paper-source:0;}
div.WordSection1
{page:WordSection1;}
-->
Timpul este principalul criteriu al politicilor destinate Europei. Planurile generale pentru salvarea monedei euro vor da rezultate în câţiva ani, nu în câteva luni, dar riscul colapsului economic este un risc imediat.
În acest context, obiectul pe termen scurt ţine strict de supravieţuire: imaginaţi-vă o echipă de fotbal care are obiectivul de a menţinere a unui rezultat de 0-0 sau o echipă de crichet care nu face altceva decât să se apere în contextul în care riscă să fie învinsă în ultima zi a campionatului.
Un optimism de scurtă durată
Săptămâna trecută, a existat, ceva vreme, perspectiva reală ca eforturile Europei de a se apăra într-un spaţiu mic de manevră să dea rezultate. Summitul european desfăşurat luna trecută a avut rezultate mai substanţiale decât reuniunile anterioare lipsite de conţinut, iar situaţia de săptămâna trecută a pieţelor financiare europene confirma ideea că au fost luate suficiente măsuri pentru menţinerea unei atmosfere calme în luna august.
Însă această situaţie s-a menţinut până când regiunea spaniolă Valencia a anunţat că are nevoie de ajutor financiar din partea Guvernului de la Madrid, declanşând vânzări majore pe pieţele financiare care continuau inclusiv luni. Reacţia Guvernului spaniol a fost în primul rând de a promite că nu există nici cel mai mic risc de a solicita vreun amplu plan de asistenţă financiară care să implice Fondul Monetar Internaţional, iar apoi de a interzice tranzacţiile bursiere speculatorii, de vânzare în lipsă. Însă pieţele financiare nu au fost impresionate deloc de aceste măsuri neinspirate.
Între timp, Grecia a ajuns din nou în centrul atenţiei, în contextul în care Atena aşteaptă marţi vizita reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, Băncii Centrale Europene şi Comisiei Europene. Grecia este afectată de o criză economică asemănătoare cu cea din 1930 şi, probabil deloc suprinzător, are probleme cu aplicarea programului de austeritate impus ca parte a planului de asistenţă financiară. Se pare că troica formată din FMI-BCE-CE va ameninţa cu întreruperea asistenţei financiare în cazul în care guvernul de coaliţie de la Atena nu va accepta reduceri bugetare de încă două miliarde de euro.
Excluderea Greciei şi salvarea Spaniei?
Există trei concluzii care pot fi trase în urma acestor evenimente. Prima este că Spania se îndreaptă inevitabil spre un plan de asistenţă financiară, probabil chiar în scurt timp. De fapt, a fost mereu o iluzie să ne imaginăm că planul în valoare de 100 de miliarde de euro destinat salvării băncilor spaniole va fi suficient şi aşa s-a şi dovedit.
Spania este o ţară cu o economie aflată în pragul colapsului, are o piaţă imobiliară cu risc de implozie, băncile spaniole au pierderi uriaşe, iar randamentul obligaţiunilor cu scadenţa la zece ani este la nivelul de 7,5%. Nu se mai pune întrebarea dacă va exista un plan de asistenţă financiară, ci cât de amplu va fi. Cel mai probabil va fi de cel puţin 300 de miliarde de euro.
A doua concluzie este că poarta pentru excluderea Greciei se deschide. Răbdarea Germaniei faţă de Grecia s-a sfârşit, iar Fondul Monetar Internaţional a fost nevoit să respingă speculaţiile că ar pregăti întreruperea asistenţei financiare. În acest moment, guvernul grec are două opţiuni: poate accepta o nouă serie de măsuri pentru reducerea cererii, care ar fi atât contraproductive, cât şi toxice din punct de vedere politic, dar care ar permite Greciei să îşi plătească facturile în cadrul zonei euro; sau va devaloriza propria monedă şi va intra în incapacitate de plăţi în afara zonei euro.
O spirală infernală
O ieşire voluntară a Greciei din uniunea monetară europeană ar fi ideală pentru cancelarul german Angela Merkel. Asemănarea dintre Grecia şi Spania este că abordarea eronată care a adus statul elen în punctul din care nu îşi mai poate reveni este experimentată acum de un membru al zonei euro care are o anvergură mai mare şi este mult mai important din punct de vedere strategic.
Lecţia oferită de Grecia este absolut clară: reducerea cheltuielilor şi majorarea taxelor în contextul în care economia este în cădere liberă conduce la niveluri de îndatorare mai mari, nu mai mici. Spania urmează Grecia pe această spirală infernală care începe cu o creştere economică redusă şi o rată ridicată a şomajului, sfârşindu-se cu planuri de asistenţă costisitoare care fac mai mult rău decât bine.
Pentru a vedea situaţia Greciei din august 2011, vedeţi situaţia Spaniei în august 2012. Aceleaşi probleme. Aceleaşi soluţii eronate. Aceeaşi criză, doar că este mai amplă.
Opinie
O impresie de “déjà-vu”
*“*Spania aduce un nor de panică asupra pieţelor”, titrează Les Echos. Ziarul observă că temutul coşmar al unei noi furtuni bursiere este "poate pe cale de a deveni realitate". Un "remake tulburător al anului 2011", care ar fi putut fi evitat:
Ar fi fost suficient să fie puse în aplicare în totalitate măsurile decise la summitul UE de la sfârşitul lunii iunie, ale cărui rezultate au fost aplaudate unanim. Dar liderii s-au lăsat moleşiţi de toropeala estivală. Ca şi preaslăviţii din Karlsruhe [Curtea Constituţională a Germaniei] , care au amânat până în septembrie aprobarea Mecanismului European de Stabilitate. Ca rezultat, plasa de siguranţă menită să protejeze Italia şi Spania de o creştere a ratelor lor de finanţare, în timp ce ele încearcă să-şi reconstruiască economia, nu a fost instalată.
“Momentul în care Uniunea nu va mai avea opţiuni se apropie cu paşi mari”, a avertizat editorialistul François Vidal:
Pentru a evita contaminarea întregii zone, Uniunea va trebui să sară în ajutorul Madridului şi Romei, cu voie sau fără voie. Ea o poate încă face din proprie voinţă şi cu modestie prin intermediul programului BCE de răscumpărare a obligaţiunilor statelor. Ceea ce nu-i va oferi decât un răgaz temporar, dar nu mai puţin preţios.
