Alegeți o limbă
A fost o vreme când germanii preferau să se numească europeni mai degrabă decât germani. O vreme în care uniunea Europei avea o valoare de obiectiv intangibil. Această vreme acum desigur a trecut. După reunificare, germanii au reînvăţat mândria. Dar de ce? Astăzi, orice iniţiativă este însoţită de următoarea întrebare : ce ne aduce nouă ? Foştii prieteni ai proiectului european s-au obişnuit de mult cu el. Dezbaterea actuală în jurul crizei greceşti, ţipetele şi accentele naţionaliste care o însoţesc, merg deja prea departe. Aroganţa deputaţilor noştri, a funcţionarilor şi miniştrilor noştri care fac să treacă grecii drept proşti, corupţi şi leneşi, depăşeşte insolenţa.
Strategia cancelarului Angela Merkel, care nu face decât să încurajeze speculatorii să ridice ratele dobânzilor destinate Greciei până când falimentul ei va deveni inevitabil, se aseamănă cu iresponsabilitatea cea mai totală faţă de partenerii noştri europeni, iar aceasta se întâmplă numai din cauza alegerilor regionale din Renania de Nord-Westfalia ! Această strâmtorare de minte, această incapacitate de a gândi şi de a se întreba dacă, prin comportamentul său, Germania nu a contribuit ea-însăşi la intensificarea presiunilor asupra monedei euro, arată clar un lucru: problemele monedei europene rezultă mai puţin din purtarea Greciei decât din cea a aşa-numitului bun elev german.
Ieşirea Germaniei din eurozonă ar favoriza exporturile celorlalţi
Ieşiţi deci din euro!, am fi tentaţi să lansăm neo-naţionaliştilor. Reluaţi-vă afurisitele de mărci şi lăsaţi Franţa să preia controlul asupra Europei. Ghiftuiţi-vă cu sentimentul vostru de superioritate ! Euforia va fi de scurtă durată. Există atât de multe certitudini. Deoarece ce s-ar întâmpla după ce Germania va ieşi din euro ? Reevaluarea mărcii ar pune moneda germană cu 30% deasupra euro-ului. Aceşti 30% ar fi un mare avantaj competitiv pentru industriile franceze şi italiene dar şi belgiene, olandeze şi slovace. Profitând de un boom al exporturilor lor, celelalte ţări europene vor putea în sfârşit să se dezvolte, fără Germania. Mai pragmatici decât germanii în materie de reechilibrare a finanţelor, francezii, care cred pe bună dreptate că este mai bine să se revină la creştere decât să se reducă costurile, vor asigura Europei câţiva ani buni de prosperitate.
Şi în acest timp, ce vor face germanii cu noua lor marcă ? Se vor găsi într-o situaţie catastrofală. Întoarcerea mărcii va face "Made in Germany"-ul prea scump iar exporturile se vor prăbuşi. Tot ceea ce Franţa şi restul Europei vor exporta în plus va reprezenta profituri pierdute pentru companiile germane, este atât de simplu. Şomajul va creşte, ca şi datoria publică, săpată de creşterea alocaţiilor ce trebuie plătite. Creşterea germană, care se bazează exclusiv pe exporturi, se va istovi. Crescând costul forţei de muncă, îngheţarea salariilor va deveni inevitabilă. Apoi, după câţiva ani, va veni timpul privărilor.
Germania, la fel de vinovată
Întoarcerea mărcii va ridica de asemenea un vânt de panică în rândul băncilor şi asigurătorilor. Scăderea de 30% din valoarea tuturor activelor lor europene ar putea reprezenta o pierdere de aproape 200 de miliarde de euro pentru acest sector. Va trebui atunci aranjat un al doilea val de planuri de salvare a băncilor care va agrava şi mai mult situaţia datoriei publice. De ce 200 miliarde de euro de pierderi suplimentare ? Deoarece de la introducerea monedei euro, Germania a strâns aproape 600 de miliarde de euro de active în străinătate (datorită excedentelor mari de exporturi).
Moralul poveştii ? Germania are tot atâta vină cât Grecia. Ceea de ce unii au profitat - măcar prin creşteri salariale - a sfârşit prin a lipsi altora. Numai împreună putem rezolva problemele din zona euro. Un credit de 9 miliarde de euro de ajutor pentru Grecia este nimic în comparaţie cu egoismul Germaniei. Fie că este vorba de Atena sau de Berlin, orice ieşire - voluntară sau nu - din euro este exclusă.
