Imagine din “To Die Like a Man” (A muri ca un bărbat), un film de João Pedro Rodrigues.

Portugalia: motor...tăiaţi !

Tânăra generaţie a cinematografului portughez face apariţii remarcate în festivalurile internaţionale. Dar în propria lor ţară, unde statul se retrage din cultură ca urmare a crizei, micii producători sunt din ce în ce mai fragili.

Publicat pe 25 iulie 2012 la 14:19
Rosa Filmes  | Imagine din “To Die Like a Man” (A muri ca un bărbat), un film de João Pedro Rodrigues.

"Ce ar fi lumea fără cinematograful portughez?" Cineaşti, producători şi critici, întruniţi în jurul unei mese rotunde în suburbia oraşului Porto, sub acest nume jumătate provocator, jumătate îngrijorat, sunt divizaţi asupra răspunsului. Ideea de a-i invita să dezbată emană dinfestivalul Vila do Conde, unul dintre cele mai bune festivaluri din Europa consacrate scurtului metraj, care celebra [din 7 în 15 iulie], într-o atmosferă de euforie crispată, a douăzecea ediţie pavată cu paradoxuri a unei creaţii naţionale simultan în ebuliţie creatoare dar şi în criză.

S-ar putea zice la prima vedere că programul dens al festivalului reflectă doar vitalitatea şi creativitatea eruptivă. Aceleaşi care sunt preaslăvite de selecţiile tuturor festivalurilor majore. Precum filmul lui João Pedro Rodrigues ("A muri ca un bărbat"), care prezenta la Cannes, în mai, un somptuos film de scurt metraj, şi care va concura în luna august la Locarno, cu noul său lung-metraj. Acest cinematograf care a cules în februarie la Berlin în acelaşi timp Ursul de Aur pentru filme de scurt metraj, cu "Rafa", al lui João Salaviza, deja câştigător al unui Palme d'Or acum trei ani, şi premiul Inovaţiei, acordat magnificului "Tabu", de Miguel Gomes, deja vândut în 46 de ţări.

Anul zero al cinematografului lusitan

Luis Urbano, producătorul, totuşi nu este satisfăcut. De mai multe luni, microgalaxia producţiei sale este aproape de asfixie. Politica noului guvern de dreapta ajuns la putere acum un an a fost plăsmuită într-un populism reticent faţă de orice acţiune în favoarea artelor, mergând până la a desfiinţa ministerul Culturii şi la a bloca subvenţiile adresateICA, Centrul Naţional al Cinematografiei, a cărui visterie este goală. "Istoric vorbind, statul nu a băgat niciodată bani direct în filme, explică Urbano. Sistemul vechi, care nu mai funcţionează, se baza pe un mecanism de taxare a publicităţii din televiziune, pentru a finanţa cinematograful". Produsul legii beneficia atunci în egală măsură creaţiei şi acţiunii formidabilei cinemateci din Lisabona, dar schimbările pieţei, şi apoi prăbuşirea sa din cauza contextului economic, au dat lovitura de graţie acestui sistem.

De fapt, criza este dublă. Ajutoarele obţinute de unele proiecte în ultimii doi ani nu au fost vărsate. Iar ICA, pus la rece de către stat, nu a deschis niciun concurs pentru subvenţii anul acesta. "Este un an zero pentru cinematograful portughez", diagnostică Urbano. Sprijin important al noului cinematograf de autor din Lisabona, care acum produce de asemenea filmele lui Manoel de Oliveira (care are intenţia să-şi filmeze următorul său lung-metraj în Brazilia, la aproape 104 de ani), societatea sa, "O Som e a Fúria", se bazează pe fundaţii suficient de solide pentru a nu fi ameninţată pe termen scurt. Dar, în jurul lui, mulţi producători mai fragili dau faliment, în timp ce actori, regizori şi tehnicieni sunt izbiţi de o sărăcire rapidă.

Newsletter în limba română

Nou proiect de lege..."ca şi cum am fi câştigat medalii la Jocurile Olimpice"

O întâmplare calendaristică a făcut că noul proiect de lege pentru cinema - cu resurse regândite şi aproape dublate, ceea ce ar permite o dezgheţare a creaţiei - a fost în cele din urmă votat de către Parlament în ajunul deschiderii festivalului. Modalităţile de aplicare ale acestei legi vor fi negociate în vara aceasta, pentru ca în cele din urmă să intre în vigoare în septembrie. Dar nimic, pentru moment, nu ne asigură că banii ar putea intra înapoi în sistem înainte de sfârşitul anului.

Dacă noile măsuri sunt bine primite de aproape toată lumea, în schimb mânia împotriva puterii nu se calmează. Mulţi acuză oportunismul unui guvern lipsit de politici culturale, care ar vedea în această nouă lege, concepută şi lăsată în aşteptare de stânga, apoi retuşată şi votată de dreapta, mijlocul de a salva faţa fără a scoate niciun ban din buzunarul statului. "La începutul acestui an, eram morţi, asigură regizorul João Nicolau. Premiile câştigate de Salaviza şi Gomes au picat ca un miracol nesperat. Puterea a fost forţată să reacţioneze, neputând să mai nege prestigiul internaţional al Portugaliei prin filmele ei". "Dintr-o dată, a fost ca şi cum am fi câştigat medalii la Jocurile Olimpice", ironizează Miguel Gomes. În timp ce era premiat la Berlin pentru "Tabu", el a exprimat un omagiu noului val portughez iniţiat acum cincizeci de ani: "Datorită acestei tradiţii, [...] beneficiem de o libertate unică, acum în pericol, şi care supravieţuieşte doar prin capacitatea filmelor noastre de a călători". Masa rotundă ar putea răspunde astfel la întrebarea liminară printr-o altă întrebare: "Ce ar fi cinematograful portughez fără restul lumii?"

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect