Alegeți o limbă
Ceea ce a lovit Grecia şi Europa, bursele de valori şi datoria suverană pare a fi o nouă "furtună perfectă". În mod evident, Financial Times a avut dreptate atunci când, la începutul lunii februarie, a avertizat lumea: atenţie, fondurile speculative (hedge funds) au în portofel 8-10 miliarde de dolari în poziţii pe termen scurt şi sunt gata să le arunce pe pieţe pentru a paria pe prăbuşirea zonei euro sub greutatea datoriilor. Atacul este lansat şi efectul de domino nu este doar posibil, ci devine probabil. Acest măcel care a costat deja 160 miliarde de euro ne învaţă două lucruri fundamentale.
Prima lecţie: pieţele ne arată ceva acolo sus în cer. Ca întotdeauna, idioţii se uită la deget şi nu văd luna. Degetul este Grecia. O ţară care astăzi se prăbuşeşte. După o nouă declasare a datoriei sale titlurile greceşti au devenit "bune de aruncat la gunoi". Conform băncilor americane de investiţii, este piaţa cea mai riscantă din lume în materie de titluri pe termen scurt. În aceste condiţii, cu cât Grecia caută mai multe resurse pe piaţă, cu atât mai mult strânge frânghia în jurul gâtului finanţelor ei publice. Cu cât caută mai mult să se salveze, cu atât mai mult se sufocă. Toate acestea au fost planificate. Iar cei care pretind astăzi că plâng toarnă de fapt lacrimi de crocodil.
Nu Atena, ci moneda euro este adevărata miză
Dar în logica nemiloasă a speculatorilor, Atena este o momeală. Nu este obiectivul real. Adevărul, luna pe care nu o vedem, este mult mai mare : euro-ul. În miză, în mijlocul mesei în jurul căreia se bat statele cu pieţele, se află Uniunea monetară. Ofensiva lansată deja împotriva Portugaliei arată acest fapt : iată o ţară a cărei datorie a fost declasificată, şi a cărei soartă ia aceeaşi direcţie ca cea a Greciei. Este următoarea victimă pentru sacrificiu.
Dar nu am avea până acum de-a face decât cu eşecul a două economii periferice din zona euro. Dezastrul poate începe imediat după. Tragedia greacă, fado-ul portughez, urmate de o dramă mediteraneană : Spania şi Italia sunt deja înscrise pe lista neagră a speculatorilor. "Pigs" sau nu "Pigs", de data aceasta este vorba de a treia şi a patra economie din zona euro, ţări considerate "too big to fail", adică prea mari pentru a da faliment pentru că "too big to bail out", prea mari pentru a fi ajutate. Dar este clar că, dacă şi când va veni rândul Madridului şi Romei, se va discuta despre o altă lume şi o altă Europă. Asta este acea lună pe care speculatorii o au în colimator. Pieţele pariază acum pe prăbuşirea uniunii monetare. Iar vestea cea mare este că sunt pe cale să-şi câştige pariul.
Dezastrul grecesc dezvăluie cealaltă faţă a Germaniei: incoerentă
Şi aici vine a doua lecţie. Pieţele câştigă deoarece statele intră în debandadă. Există mai ales o ţară care este mai în debandadă decât celelalte. Axa franco-germană care a ghidat Europa în momentele cruciale s-a prăbuşit şi Angela Merkel este acum singură împotriva restului continentului. Dezastrul grecesc, cu euro-delirele declanşate de planul de salvare rău şi poate niciodată digerat de către germani, revelează acum cealaltă faţă a Germaniei. În "furtuna perfectă" din ultimele luni, poziţia germană este "coerentă dar greşită", aşa cum a scris la mijlocul lunii martie Wolfgang Munchau în Financial Times.
Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în cele mai frumoase momente ale istoriei germane din ultimele două decenii (de la reunificare), Germania de astăzi se confruntă cu responsabilităţile sale faţă de Europa printr-o abordare unilaterală şi egoistă. Chiar şi summitul UE convocat de urgenţă în 27 aprilie, în pre-faliment al Greciei şi în plină prăbuşire a pieţelor financiare, a fost subordonat unui eveniment strict "intern" : votul din 9 mai în Renania de Nord-Westfalia. Guvernul Merkel, decalat spre dreapta de liberalii vice-cancelarului Guido Westerwelle, nu poate şi nu vrea să dea publicului impresia de a ceda acestor "latinos", ţările laxiste şi nehotărâte din "Clubul Mediteranean".
Prin atitudinea sa de "europenist reticent", Germania a oferit arme formidabile speculatorilor. Dacă Euroland nu este în stare să-şi dea reguli identice şi împărtăşite de toţi pentru disciplina conturilor publice, stabilitatea preţurilor, competitivitatea economiei, atunci moneda euro nu poate rezista pe termen lung.
La pândă, speculatorii îi atacă pe cei slabi
Speculatorii din întreaga lume înţeleg acest lucru şi de aceea atacă precum o haită de câini pe cei mai slabi din grup. Guvernanţii şi cetăţenii germani sunt speriaţi şi par, din acest motiv, să se îndrepte deja spre o idee "diferită" a zonei euro, a unei uniuni monetare limitată numai la ţările care acceptă norme comune asupra rigorii contabile şi asupra controlului inflaţiei. Conform acestui scenariu, nu am mai avea o monedă unică, ci două: un euro de clasa întâi pentru ţările din Nord cu înaltă virtute fiscală, şi un euro de clasa a doua pentru ţările din Sud, mai puţin riguroase.
Economişti germani şi bancheri anglo-saxoni precum Taylor Martin au teoretizat aceste lucruri în mod deschis, şi au găsit chiar şi nume pentru aceste noi monede : "neuro" şi "sudo". Pare a fi un joc, dar nu este. Guvernele europene nu au înţeles încă şi continuă să glumească sub vulcan.
OPINIE
Agenţiile de rating împotriva BCE
"Încă o dată, agenţiile de rating zgândăresc jăraticul", scrie Jean Quatremer pe blogul său Coulisses de Bruxelles, susţinând că aceste agenţii, cum ar fi Standard & Poor's, Fitch sau Moody's, ameninţă independenţa BCE. Întrucât aceasta "nu împrumută băncilor comerciale decât în schimbul unor active notate cel puţin BBB-", iar atunci când notele scad, băncile încearcă să se debaraseze de titlurile greceşti şi agravează criza. "Trebuie ca BCE să se decidă cât mai repede anunţând că nu va mai cere o notă minimală pentru datoriile suverane, cel puţin cele ale ţărilor din zona euro", consideră Quatremer. Altfel, "înseamnă că lasă ca politica ei monetară să fie dictată de alţii, în cazul de faţă de agenţii de rating anglo-saxone".
