Europa politică a ajuns la capătul puterilor sale. Iar pentru cei care nu au înţeles încă, dovada s-a ivit săptămâna trecută. Declaraţia comună a preşedintelui Franţei, François Hollande, şi a cancelarului german, Angela Merkel, de a "face totul pentru a proteja [zona euro]" nu era nimic altceva decât un act de disperare.

Deja de la a treia frază a declaraţiei, a devenit clar că ţările membre ale zonei euro, inclusiv Germania şi Franţa, nu împărtăşesc aceeaşi abordare a crizei. Statele, "fiecare potrivit prerogativelor sale, trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile în acest scop". Ceea ce se poate de asemenea interpreta ca fiind o capitulare: fiecare să se descurce cum poate.

Creşterea forţelor centrifuge

Iată deci ultimele zvârcoliri ale diplomaţiei comune din zona euro. Consensul este doar o faţadă. Puternice forţe centrifuge acţionează sub suprafaţă şi sunt pe cale să se amplifice. Când patronul Băncii Centrale Europene, Mario Draghi sugerează ajutoare noi pentru statele în faliment, a doua zi este dezminţit de Wolfgang Schäuble, ministrul [german] de Finanţe. Grecia cere mai mult timp, în timp ce zi de zi primim noi ştiri despre neîndeplinirile obligaţiilor guvernului de la Atena, iar politicienii germani cer făţiş expulzarea ţării din zona euro.

În loc de a vorbi despre problemele ţării sale, secretarul spaniol de stat pentru afaceri europene preferă să se bazeze pe o întărire a ajutoarelor din partea Germaniei. În ceea ce priveşte soluţiile de pus în aplicare – cumpărarea directă sau indirectă de obligaţiuni, salvarea băncilor, programele de austeritate – nimeni nu se mai înţelege cu nimeni.

Moneda euro moare în Sud

De altfel, guvernul german este într-o poziţie minoritară numai în Consiliul BCE. Dacă se iau în socoteală şi ţările membre din Europa de Est, situaţia este deja diferită. O prăpastie separă Nordul şi Sudul. Mai devreme sau mai târziu, vom fi obligaţi să înfruntăm adevărul şi să admitem că nu mai merge treaba.

În cei unsprezece ani de existenţă a monedei euro, în loc să se apropie, zonele economice ale Nordului şi Sudului Europei s-au îndepărtat una de cealaltă. În aceste condiţii, o monedă comună nu mai are niciun sens.