Alegeți o limbă
110 miliarde de euro, dintre care 45 anul acesta. Planul de salvare aprobat în 2 mai de miniştrii de finanţe din zona euro pentru a salva Grecia de la faliment era foarte aşteptat. Este vorba de "o salvare in extremis care îndepărtează spectrul incapacităţii de plată şi va da Greciei timp să aplice economiei sale o terapie de şoc de o rară violenţă", constată Libération. Dar "statele din zona euro nu mai aveau de ales, panica pieţelor în faţa riscului de faliment grecesc ameninţând să se răspândească în alte ţări din zona euro, în primul rând în peninsula iberică".
Desigur, felicită Le Figaro, "un epilog se întrevede în cele din urmă în criza grecească". UE va contribui la acest plan în valoare de 80 miliarde în timp ce Fondul Monetar Internaţional va oferi 30 miliarde, ceea ce constituie ceva "nemaivăzut în istoria financiară recentă". Dar "zona euro s-a fript", spune Der Spiegel pe prima pagină, examinând "ultima bulă". Pentru că Grecia a fost doar un început.
De mult timp, consideră săptămânalul, ţările industrializate trăiesc deasupra mijloacelor lor, criza financiară a făcut să se umfle dramatic datoriile publice. Astăzi, a venit momentul de a plăti factura acestei prosperităţi pe credit. "Nu toată lumea va putea să plătească", observă Der Spiegel, schiţând scenariul apocaliptic al unei prăbuşiri financiare plecând din Atena şi târând Europa şi lumea într-o criză mai mare decât cea provocată de falimentul băncii Lehman Brothers în 2008. "Economiile din întreaga lume se confruntă cu o dezintoxicare foarte dură sau cu un lung declin".
Lumea financiar**ă îmbracă o "cămaş**ă de for**ţă"**
În acest context, "euro-ul este el-însuşi în pericol ? Într-un cuvânt, da", a avertizat premiul Nobel pentru economie Paul Krugman într-o coloană în The New York Times, preluată de Irish Times. Întrucât rămâne la cheremul unei reacţii inadecvate ale ţărilor europene faţă de criză. "Criza demonstrează mai ales pericolul de a se închide într-o cămaşă de forţă politică. Adoptând moneda euro, guvernul grecesc, cel portughez şi cel spaniol au renunţat la capacitatea de a răspunde flexibil la evenimente. Iar atunci când criza loveşte, guvernele trebuie să poată acţiona. Asta este ceea ce arhitecţii euro-ului au uitat şi de ce trebuie ca noi să ne amintim".
"Dacă criza grecească a fost un test pentru a şti dacă euro-ul poate supravieţui în perioade dificile, ar trebui să fie judecat cu regret : aţi eşuat, staţi jos", deplânge de partea lui Financial Times Deutschland. Problema, explică ziarul economic, este de a şti "dacă Germania, în calitate de mare ţară a monedei euro şi piedestal de stabilitate, susţine din toate forţele euro-ul. Germania trebuie să-şi schimbe direcţia". "Dar guvernul ar face bine să explice cetăţenilor săi că moneda euro este mult mai mult decât un serviciu care evită mersul la bancă înainte de a pleca în vacanţe în Spania".
Berlinul, lovit de melancolie?
PentruBarbara Spinella, reticenţele germane s-ar explica printr-un "fel de melancolie care ameninţă să copleşească liderii germani, alcătuită din teama de impopularitate, de neîncredere instinctivă faţă de lumea exterioară şi de o formă ciudată de orgoliu care o împinge să refuze, în Europa, de a exercita o conducere politică". Editorialista de la La Stampa constată că "istoria dublei crize greceşti şi europene este atât cea a grelei ieşiri din melancolie ale Germaniei cât cea a încetei şi nesigurei gestaţii a unei ţări care acceptă să conducă spre ieşirea din criză începând din nou să creadă în Europa".
Barbara Spinelli urcă firul "noilor temeri ale Germaniei" şi "noilor ei suspiciuni" până la respingerea de către Franţa a propunerii Germaniei a unei mai strânse uniuni politice şi militare în 1994. Aici s-ar găsi motivele "rezistenţei întruchipate de către Curtea Constituţională" germană şi "slabei conduceri europene exercitate de către Angela Merkel". Dacă vrem ca această situaţie să se schimbe şi ca Berlinul să-şi regăsească rolul de lider, conchide Spinelli, "trebuie nu numai ca Germania să reînceapă să se gândească la Europa, dar ca toată Europa - începând cu Parisul - să se gândească la ea-însăşi şi la greutăţile Germaniei. Marile crize sunt oportunităţi de a face acest lucru".
Marile ţări au devenit patroni
Dar astăzi, în sânul Uniunii, "marile ţări au redevenit patroni", titrează NRC Handelsblad. Cotidianul olandez observă că criza grecească revelează "o nouă realitate geopolitică în Uniunea Europeană. După o lungă perioadă de mare influenţă politică a Comisiei Europene, ţările deţin iarăşi conducerea. Adică marile ţări". Şi în contextul crizei actuale "un ministru naţional deţine comenzile" : ministrul de Finanţe german Wolfgang Schäuble. "El se ascunde în spatele [...] FMI şi BCE, dar aceste două organizaţii nu fac decât să dezvolte detaliile tehnice ale reformelor şi restricţiilor bugetare dictate de Schäuble, pe care grecii nu pot decât să le accepte".
În faţa îndoielilor, Handelsblatt a decis să acţioneze. "Ca principal ziar economic din zona euro, Handelsblatt se vrea a fi o voce a raţiunii", scrie Gabor Steingart, redactorul său şef. Asociind gestul cu cuvintele, ziarul a lansat o campanie "Cumpăr titluri greceşti", încurajând toată lumea să ajute Atena cumpărând titluri. Handelsblatt a cumpărat deja pentru 8000 de euro.
"Statele singure nu pot salva Grecia. Stabilizarea ţării nu poate reuşi decât dacă se poate finanţa pe piaţă. Este rândul băncilor. Dar este de asemenea rândul cetăţenilor Europei de a avansa contribuţia lor Atenei, de a le avansa mai ales încredere".
Văzut de la Madrid
Băncile europene expuse
Cotidianul El Mundo subliniază că "UE va lansa cel mai mare plan de salvare din istorie pentru a-şi calma sectorul bancar", deoarece o mare parte din cele 110 de miliarde de euro care vor fi împrumutate Greciei în schimbul planului de ajustare structurală vor fi alocate pentru plata creditorilor, "în majoritate bănci europene", "care deţin două treimi din datoria grecească". Cotidianul madrilen adaugă faptul că băncile cele mai afectate sunt cele franceze, care ar deţine 56 miliarde de euro, cele germane (34 miliarde de euro) şi cele britanice (11 miliarde de euro). Chiar şi Portugalia, o altă ţară cu risc, deţine 7.8 miliarde de euro în datorie grecească. Faptul că "o treime din datoria portugheză este în mâini spaniole" ar fi riscul indirect pentru Spania, care va contribui cu 9.8 miliarde de euro (12%) la planul european. El Mundo reaminteşte într-un editorial că, dacă guvernul nu ia măsuri imediate, "economia spaniolă ar putea să ajungă într-o situaţie paralelă cu cea a Greciei".
