Reglementările absurde care îngreunează activitatea întreprinderilor. Sunt atât de multe plângeri pe acest subiect încât Reprezentanţa engleză a Comisiei Europene a creat un site special pentru a nega aproape şaptezeci de "euromituri", de obicei difuzate de ziarele britanice. Exemplele sunt numeroase. Care este lungimea autorizată a unei scări de zugrav? Cât de mare poate fi un ou din ciocolată "Kinder Surprise"? Cât de curbată are voie să fie o banană? Are într-adevăr Bruxelles nevoie să reglementeze toate aceste lucruri?

Dacă vrem o piaţă liberă internă: da. Ramses Wessel, avocat în Twente, spune că este într-adevăr ironic, dar "cu cât vreţi o piaţă mai liberă, cu atât aveţi nevoie de mai multe reguli". Da, este un paradox, este de părere şi Hendrik Vos, politolog din Gent, dar "există un motiv pentru care UE reglementează ceea ce poate părea la prima vedere doar mărunţişuri".

Să luăm de exemplu oul de ciocolată "Kinder Surprise", care trebuie să respecte cerinţe foarte stricte: dimensiunea oului interior este stabilit şi cele două jumătăţi trebuie să fie legate între ele cu o chingă mică. De ce? Vos: "Acum câţiva ani un copil dintr-unul din statele membre s-a înecat cu o jucărie dintr-un Kinder Surprise. Unele ţări au dorit ca acestea să fie interzise, în timp ce altele nu. Astfel aveţi o problemă pe o piaţă europeană".

Toate produsele trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii, altfel există o concurenţă neloială. În agricultură mai ales, condiţiile sunt foarte stricte. Pentru fiecare produs există un fel de a-l cultiva, de la împrăştierea bălegarului până la modelul unui bun castravete (nu prea curbat).

Pim van Ballekom, fost şef de cabinet al lui Frits Bolkestein, care s-a ocupat ani de zile de aceste tipuri de norme, admite că la prima vedere ele pot părea absurde, dar că sunt cu adevărat necesare pentru a combate protecţionismul în statele membre. De exemplu, cerinţele de la Bruxelles pentru sistemele de prindere ale boilerelor. Van Ballekom: "La început am gândit: ce prostii. Dar lipsa acestor reguli ar permite ţărilor să-şi închidă pieţele. Apoi Italia ar cere să se vândă doar boilere cu co italieneşti". Regulamentele menţin piaţa deschisă, şi, cum zice şi Nico Groenendijk, profesor olandez de Politică economică europeană, în cele din urmă sunt avantajoase pentru consumator.

După părerea profesorului de administraţie publică Bernard Steunenberg, "desigur va mai apărea câte o directivă ciudată sau o prevedere stranie într-o directivă, dar acestea sunt excepţii. Opozanţii UE taie firul de păr în patru". Faptul că există foarte multe reglementări nu este deloc un mit – de exemplu, numărul de decizii europene în ultimii treizeci de ani a crescut de la 1 300 la peste 17 000, iar numărul de directive active s-a triplat. În schimb ceea ce se zice, anume că majoritatea acestor decizii sunt inutile, este într-adevăr o afabulaţie.

Citiţi aici euromitul numărul 7, "Bruxelles nu face toate legile"