Știri Euromituri (9/10)

Mai întâi naţionalitatea, după aceea identitatea europeană

Pentru eurosceptici, integrarea europeană ameninţă cultura şi identitatea naţională. Mai există atunci oare o "identitate europeană" comună? În acest nou episod al seriei sale despre euromituri, De Groene Amsterdammer sondează opinia europenilor.

Publicat pe 2 august 2012 la 11:19

Cu cât creşte mai mult integrarea europeană, cu atât sunt mai păgubite cultura şi identitatea naţională . Iată de ce se tem, în mare, euroscepticii. Aceasta este însă, în secret, şi speranţa federaliştilor: cu cât este mai puternică identitatea europenilor, cu atât este mai bine.

Oricum ar fi, o cooperare europeană mai strânsă nu ameninţă identitatea naţională. Nu este adevărat. Toate anchetele o dovedesc: oricare ar fi regiunea în discuţie,cetăţenii se identifică mai întâi cu propria lor ţară şi mai apoi, într-o mai mică măsură, cu Europa.

Bineînţeles, proporţia variază de la o ţară la alta şi în funcţie de întrebarea pusă, însă sentimentul de ataşament este clar de fiecare dată. În primul rând ţara, apoi Europa. Potrivit Eurobarometrului 2010: "majoritatea persoanelor chestionate se simt înainte de orice legate de ţara lor (...). Este cazul astfel în absolut toate statele membre UE".

De-a lungul ultimului deceniu, ideea că politica (mai multă participare democratică, un parlament euroepan mai puternică), educaţia (programe de schimb, un curs de istorie europeană) sau coeziunea socială ( a creşte coeziunea între ţările europene) ar putea contribui la o identitate europeană reală a fost dezminţită. Chiar dacă unii funcţionari ai UE ar vrea să creadă contrariul, tendinţa s-a inversat, mai degrabă.

Newsletter în limba română

Nicio "identitate compozită"

În Eurobarometru se spune clar: "factorii determinanţi ai identităţii naţionale par să se fi schimbat din 2009 încoace. Accentul este din ce în ce mai puţin pus pe concepte subiective (sentimentul, punctele comune, credinţa), şi din ce în ce mai mult pe concepte mai concrete, obiective (locul naşterii, locul în care ai crescut, limba, drepturile civice)".

Două remarci deci. Prima, una nu o exclude pe cealaltă: o puternică identitate naţională poate fi compatibilă cu o identitate europeană. Este cu siguranţă cazul în numeroase ţări din Europa de Est. Acolo o mare majoritate are sentimentul de afi în acelaşi timp europeană. Idem în Italia şi Belgia. În al doilea rând, criza a întărit sentimentul de uniune - chiar dacă este vorba mai degrabă de o solidaritate de criză decât de o veritabilă identitate. Nu este vorba aici de nicio "identitate compozită".

Aici puteţi citi al 8-lea euromit: "Castraveţi bine calibraţi, pentru binele dvs!"

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect