"Şaizeci de ani zi cu zi de la declaraţia lui Robert Schuman care lansa construcţia Europei, aceasta trece prin cea mai mare criză din tânăra ei istorie", afirmă liric Le Figaro. "Uniunea Europeană a adoptat ieri decizia istorică cea mai importantă de la crearea monedei euro, în 1999: crearea unui mecanism de asistenţă financiară pentru ţările din zona Euro care au probleme pentru a-şi rambursa datoria", continuă El Pais. "De ziua ei, Europa încearcă să se salveze de la colaps", scrie de partea ei România Liberă, pentru care "dacă, până nu demult, problema părea circumscrisă la zona euro, săptămâna trecută a devenit limpede că este globală".

Decizia din 9 mai "marchează un înainte şi un după în istoria Europei", scrie mai departe El Pais, şi "un gest decisiv" care "pune fundamentele reducerii unei asimetrii flagrante între o uniune monetară aproape perfectă şi lipsa de integrare politică". "Ţările vor putea solicita această asistenţă dacă sunt ţinta unor "ameninţări serioase", care ar putea conduce la "schimbări financiare semnificative"". Acest fond, continuă cotidianul spaniol, "este menit esenţial protejării Irlandei, Portugaliei, Spaniei şi Italiei, ţări care şi-au văzut datoria lor ţâşnind spre cer în ultimele zile".

"Mecanismul de stabilizare european va putea el compensa îndoielile asupra sorţii unor ţări precum Grecia, Spania şi Portugalia ?", se întreabă Dziennik Gazeta Prawna, potrivit căruia, "dacă pieţele reacţionează pozitiv, am putea asista la o refacere a încrederii în zona euro". Omologul lui, Gazeta Wyborcza, se arată sceptic cu privire la capacitatea de a salva Grecia a mecanismului de ajutorare adoptat la Bruxelles: într-adevăr pentru cotidianul polonez, ar fi vorba nici mai mult nici mai puţin decât de "a utiliza scotch pentru a opri o hemoragie". Prin urmare, este probabil că "vom asista în curând la un nou episod al tragediei greceşti".

"Cine, acum un an, ar fi pariat măcar un euro pe ideea unui fond de sprijin între statele membre ale zonei euro ?" se întreaba La Tribune: "moneda euro a fost construită pe doctrina de "ne-salvare" a unui membru al clubului de către ceillalţi. Dar criza ar putea să fi transformat inconceptibilul în posibil". "Solidaritatea afişată nu este câştigată decât sub ameninţare, adeseori în contradicţie cu opinia publică", repetă Le Figaro*: "rămâne deci foarte fragilă. Dar ce-i mai rău nu este inevitabil şi, în versiunea optimistă, ne vom aminti mai presus de orice mesajul că Europa s-a construit pe crize : în pofida disensiunilor interne, ea întotdeauna sfârşeşte prin a se acorda asupra esenţialului. Din punct de vedere politic, Europa îşi schimbă de asemenea natura", adaugă cotidianul parizian, pentru care "*noua solidaritate financiară născută din această criză va impune în schimb o nouă guvernanţă economică. Influenţa marilor ţări din zonă, cea a Franţei, dar mai ales cea a Germaniei, va fi consolidată".

Miniştrii de Finanţe ai celor Douăzeci şi Şapte au lucrat din greu pentru a ajunge la un acord înainte ca "haita" pieţelor să revină la atac, scrie Público, potrivit căruia discuţiile de la Bruxelles s-au accelerat după ce Barack Obama, "îngrijorat" de o posibilă răspândire a crizei în Statele Unite "a sunat-o pe Angela Merkel". "La Casa Albă îndoielile epocii Henry Kissinger au dispărut", adaugă ziarul portughez: "acum, se ştie foarte bine ce număr de telefon trebuie sunat pentru a vorbi cu Europa. Numărul Berlinului, şi nu cel al Bruxelles-ului".

Aşa cum Marx a spus, "cine controlează Berlinul controlează Germania, cine controlează Germania controlează Europa", scrie cotidianul belgian De Standaard, pentru care "este mai adevărat acum decât oricând: pe termen lung, viitorul Uniunii şi al monedei euro sunt în întregime în mâinile germanilor. Ei sunt cei care vor decide dacă euro-ul va intra în istorie ca "acordul monetar cel mai durabil din istoria Europei". Dacă nu, moneda euro ar putea deveni '"punctul culminant al unei mişcări de integrare europeană începută după al doilea război mondial şi încheiat după Marea Recesiune de la începutul secolului douăzeci şi unu".

Când totul va fi terminat, "Europa îşi va aminti încă mult timp de această dată în primăvara anului 2010", conchide Die Zeit, "de minciunile grecilor, de furtişagurile celorlalte state din zona euro, de teama care a zguduit pieţele financiare şi de pariurile lor din ce în ce mai puţin scrupuloase asupra falimentului statului grec. Dar aceste săptămâni de criză au revelat în ce măsură a progresat astăzi integrarea europeană".