În afară de eterna magie a sporturilor, organizatorii Jocurilor Olimpice şi sponsorii lor de la multinaţionale obişnuiesc să ofere trei argumente pentru a justifica enorma cheltuială a banilor publici pe care o presupune Olimpiada: peste 15 000 de milioane de euro în cazul londonez – potrivit unui raport al Parlamentului britanic-, de şapte ori mai mult decât fusese bugetat în 2005.

Mai întâi, se argumentează, au un impact economic imediat pentru că vin sute de mii de participanţi şi turişti. Mai mult, prezenţa a mii de directori ai marilor companii creează oportunităţi imense pentru a aduce investiţii. David Cameron, premierul britanic, a spus săptămâna trecută că dividendele olimpice pentru economie vor ajunge la aproape 16 000 de milioane de euro. Apoi, Jocurile şi alte mari evenimente fac posibilă reabilitarea cartierelor degradate precum East End din Londra unde s-a construit stadionul şi oraşul olimpic.

Barcelona '92 este citată de obicei ca exemplul paradigmatic al Jocurilor drept catalizator al modernizării urbane. Şi, în al treilea rând, având în vedere epidemia de supraponderalitate şi obezitate care afectează societăţile tot mai sedentare, abdomenele sculpturale ale sportivilor precum Jessica Ennis sau Usain Bolt vor fi un îndemn pentru ca oamenii să facă mai multe exerciţii.

Locuri de muncă distruse

Ceea ce este ciudat pentru că, potrivit tuturor studiilor, niciunul dintre cele trei nu corespunde realităţii”, spune Mark Perryman, autor al cărţii Why the Olympics aren't good for us (De ce Jocurile Olimpce nu sunt bune pentru noi, netradusă în limba română).

Poate părea un comentariu prea dur. Dar a trecut doar o săptămână la Londra înainte ca primul factor pro olimpiadă să fie pus sub semnul întrebării. Un million şi jumătate de turişti străini şi naţionali vizitează în general Londra în luna august şi se calculează că jumătate ar putea să fi decis să nu vină în acest an pentru a evita problemele de logistică create de Jocuri, potrivit lui Michael Burke, economist relaţionat cu fostul primar londonez Ken Livingstone.

Acest lucru se compensează doar parţial de aproximativ 800 000 de turişti olimpici. “Nu au venit toţi turiştii normali; va exista un impact negativ asupra economiei”, crede Burke.

Singurele afaceri care avansează săptămânile acestea în Londra sunt lanţurile internaţionale din noul centru comercial din Westfield, cosntruit lângă parcul olimpic din Stratford, proprietate a unei agenţii imobiliare australiene.

Nu sunt nici multe motive pentru a ne gândi că impactul economic – după Jocuri – va fi pozitiv. În Grecia, s-a produs o creştere a PIB-ului de 1,5% în anii de dinaintea Jocurilor (1997-2004). Dar, după, impactul “s-a pierdut, ca să nu spunem că a dispărut în totalitate”, spune Evangelia Kasimati, economistă elenă la Universitatea din Bath, care tocmai a realizat un raport despre Jocurile de la Atena. Slujbele pentru a construi instalaţii, pentru pază sau ghizi nu durează mult.

La trei luni după Jocurile din Atena, în 2004, s-au distrus 70 000 de locuri de muncă, mai ales în construcţii, potrivit lui Kasimati. Se va întâmpla la fel cu sute de mii de ghizi, monitori şi paznici angajaţi în ultimul moment de companii private precum G4S.

Pe termen mai lung, Jocurile din Atena – “finanțate în exclusivitate cu bani publici”, amintește Kasimati – au avut “un impact economic destul de modest”. Mulți greci cred acum că jocurile au agravat o cultură a risipei publice deja endemică în birocrația grecească.

Puțini interesați de practicarea sportului

Clădirile emblematice și o nouă linie de metrou și tramvai au dat mult de muncă firmelor străine precum Siemens și arhitecților cunoscuți precum Santiago Calatrava, dar costul pentru contibuabil a fost imens: cel puțin 12 000 de milioane de euro, de patru ori mai mult decât bugetul inițial. Statul elen încearcă acum să vândă la preț redus unele instalații olimpice, parte a programului său de privatizare forțată.

Modelul de transformare urbană impus de Jocurile Olimpice, câteodată este o lume invers. “În Atena, ca și în Sydney, a fost nevoie de mari eforturi pentru a găsi o utilizare parcurilor olimpice”, spune Beatriz García, expert în Jocurile Olimpice la Universitatea de la Liverpool.

În legătură cu transformarea East End, García pare mai optimistă decât Sinclair sau Perryman: “Va fi un centru creativ cu oportunități de creștere economică”. Cu timpul, ca și în Barcelona, “se va crea o comunitate în jurul orașului olimpic și al noilor instalații”. Dar, așa cum s-a întâmplat în Barcelona, sunt unii care se întreabă: ce fel de comunitate va fi?

Nici că al treilea factor pro olimpic este real, nu există dovezi. “E doar o anecdotă că impactul asupra participării publicului în sporturi este pozitiv”, avertizează raportul A lasting legacy for London [O moștenire durabilă pentru Londra]. După Jocurile de la Sydney s-a văzut că s-a produs doar o creștere a celor care practică aerobicul. După cele de la Atena s-a înregistrat într-adevăr un efect imediat. Dar, apoi a dispărut, ajungându-se la stadiile anterioare.