Alegeți o limbă
Cu ocazia unuia dintre mitingurile campaniei sale [alegerile legislative vor avea loc în toamna aceasta, cele prezidenţiale în primăvara anului viitor], Mihail Saakaşvili a declarat că Georgia urma să înceapă în curând negocierile pentru simplificarea, şi în cele din urmă eliminarea regimului de vize cu Uniunea Europeană. Subiectul priveşte mai multe sute de mii de georgieni care trăiesc şi lucrează în UE, sau care călătoresc spre ţările europene pentru afaceri sau din plăcere.
Cu toate acestea, este aproape sigur că acestea erau vorbe deşarte, fiindcă Mişa [diminutivul lui Mihail] nu se poate să nu fie conştient de faptul că Europa nu-şi va deschide sub niciun pretext frontierele Georgiei în următoarele decenii. Cu riscul de a şoca, aş îndrăzni să spun chiar de altfel că menţinerea regimului de vize fără niciun compromis ar fi în interesul Georgiei.
Motivele pentru care UE nu are intenţia să elimine vizele mi se par evidente. Oricât am repeta că suntem un "far al democraţiei", oricât am vorbi despre progresele în implementarea reformelor radicale, etc., faptul este că pe teren mentalităţile nu evoluează aproape deloc, şi mulţi dintre concetăţenii noştri văd Europa ca fiind un imens supermarket doar bun de prădat. Arestările cotidiene de georgieni în Franţa, Italia, Spania, Grecia sau Austria arată bine că fabulele înduioşătoare care le plac atât de mult politicienilor noştri despre "acei oameni, cei mai buni dintre noi, obligaţi să plece să-şi câştige viaţa în străinătate, unde ei muncesc din greu", nu corespunde întotdeauna cu realitatea.
Cât despre motivele pentru care menţinerea vizelor ar fi în interesul nostru, aş dori să le ilustrez printr-o comparaţie care poate părea ciudată, cea cu locuitorii din sudul Italiei, a căror mentalitate este similară cu a noastră. M-am întrebat întotdeauna de ce Sicilia, Campania (regiunea Napoli), Calabria sau Apulia nu reuşeau să scape de influenţa distructivă a mafiei. Aceste regiuni sunt cele ale unui stat care face parte din G7, care are o economie dezvoltată, înaltă tehnologie, un sistem judiciar.
Deci, de ce mai dăinuie acolo aceste practici medievale, aceste coduri absurde? După părerea mea, problema Sudului Italiei decurge din faptul că există puterea locomotivei Nordului, ceea ce împiedică oamenii să resimtă nevoia imperativă de a schimba lucrurile. Situaţia tragică a napolitanilor şi a sicilienilor este agravată de faptul că ei au întotdeauna un loc unde fugi. Oricine refuză Omertà (codul tăcerii) poate să-şi ia catrafusele, să se urce într-un tren şi, câteva ore mai târziu, să se afle într-o altă lume, la Roma, Milano sau Torino. Iată ceea ce împiedică Sudul să ajungă într-o zi la o masă critică de persoane mobilizate care s-ar ridica şi ar spune "Basta, nu se mai poate astfel!"
Morala este că dacă vrem ca Georgia să devină o ţară normală, nu trebuie să avem nicio cale de scăpare. Trebuie ca majoritatea populaţiei, cu paşaportul ei georgian cu tot, să nu poată fugi nicăieri, pentru ca singura noastră soluţie să fie de a lupta împotriva nouă-înşine, împotriva neajunsurilor noastre. Uneori, abia atunci când omul este cu spatele la zid începe să dea dovadă de resurse nebănuite de imaginaţie. Eu îi rog deci pe funcţionarii UE să nu se grăbească să elimine vizele pentru georgieni. În interesul nostru.
