Cu mai mult de doi metri, o barbă maiestuoasă şi o burtă impunătoare, Kalev Vilgats are tot pentru a întruchipa temutul invadator Viking. Pentru el, o bere normală este un butoiaş şi zidurile se cutremură atunci când merge împreună cu prietenii să dsicute în restaurantul lui favorit, nu departe de centrul oraşului Pärnu, din sudul Estoniei. Şi indiferent de subiectul discuţiei, că este calitatea berii, criza economică sau euro-ul care va intra în vigoare în ţara sa în ianuarie anul viitor.

Înainte de a lăsa cuvântul oaspetelui său, Kalev trebuie, ca autentic patriot eston, să laude meritele staţiunilor termale locale şi să reamintească cum oraşul său natal va găzdui în această vară marele festival al oraşelor Hanseatice, ceea ce, potrivit primarului, va stimula sectorul turismului, grav afectat de criză.

"Pentru oamenii obişnuiţi, viaţa rămâne grea, ei trebuie întotdeauna să-şi numere bănuţii", a declarat Kalev, jurnalist pentru cotidianul local. Anul trecut, PIB-ul ţării a scăzut cu 14%, salariile au scăzut cu o medie de 15%, iar rata şomajului a ajuns la 16%. Şi apoi vine întrebarea care surprinde chiar şi acest căpcăun atât de sigur de el însuşi – şi majoritatea estonienilor. Cum se explică magia succesului ţării sale şi a încrederii compatrioţilor săi ? Întrucât în pofida crizei, nu se revoltă, nu acuză pe nimeni, nu dau nici în populism, nici în pesimism, muncesc din greu şi au un sistem electronic transparent de gestiune publică.

O practică a consensului

"De fapt, am votat deja pentru moneda euro în 2003, în timpul referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană". "Prin urmare, continuă Kalev, singura întrebare rămasă era de a şti când, exact, am putea îndeplini criteriile necesare pentru introducerea sa". Estonia, pornind de la o situaţie de mocirlă post-sovietică, a ajuns treptat să ocupe cele mai înalte locuri în diferite clasamente ce evaluau condiţiile antreprenoriatului sau de starea democraţiei. Aceasta este ţara în care se poate completa declaraţia de impozit în trei clicuri de mouse.

Estonia este, de asemenea, prima ţară europeană care a a introdus cota unică de impozitare. În sfârşit, este o ţară a cărei economie deschisă a fost puternic afectată de criza financiară globală. Ce diferenţiază Estonia de alte ţări post-comuniste ? Este un consens asupra unor principii fundamentale ale unei strategii de dezvoltare, pe care nimeni nu le-a contestat vreodată cu adevărat din 1990. Nu există aici o polarizare ideologică, cum este cazul în Slovacia, Cehia sau Ungaria. Aderarea la Uniunea Europeană şi NATO sunt obiective comune tuturor ţărilor din Europa Centrală.

Dar Estonia are ceva în plus, ceea ce am putea numi practica consensului. Nu este deloc uşor de înţeles acest concept. Estonienii sunt şi un popor închis şi muncitor. Sociologul şi filosoful lituanian Zenonas Norkus oferă acestui spirit de muncă o explicaţie istorică bazată pe celebra teorie a sociologului Max Weber, a protestantismului ca leagăn al capitalismului. Iar estonienii sunt în majoritate luterani ne-practicanţi...

Incredere în instituţii

Dorinţa estonienilor de a se libera de influenţa sovietică şi de a scăpa de moştenirea acesteia constituie un alt motiv istoric de consens. De altfel, estonienii văd în finlandezi, de care sunt apropiaţi lingvistic, un model. Deci cea mai apreciată flatare pentru ei este de a susţine că ţara lor nu este nici baltică, nici post-comunistă, ci scandinavă. În est, având în vedere legăturile strânse între Finlanda şi Estonia, atât din punct de vedere comercial, cât şi în materie de piaţă a forţei de muncă, această afirmaţie se poate în oarecare măsură justifica prin fapte.

La ipoteza cum că acest consens ar putea fi, într-un fel, sinonim cu un Stat corporativ, ei răspund că, într-o ţară atât de mică, nu se poate evita ca toată lumea să se cunoască, ca sectorul public şi sectorul privat să fie natural legate şi ca normele şi legile să fie elaborate într-un mod foarte transparent. "Oamenii au încredere în instituţii, pentru că după proclamarea independenţei sale, Estonia a cunoscut o creştere economică puternică şi Statul a ştiut să dea dovadă de transparenţă. Iată de ce o politică unitară este posibilă aici", consideră sociologul Aivar Voog.

Relaţia pozitivă cu statul este, probabil, principalul factor care distinge Estonia de celelalte ţări post-comuniste. Estonienii se recunosc cu adevărat în statul lor. Ceea ce poate explica comportamentul respectuos între ei şi faţă de stat.