Alegeți o limbă
Numeroşi lideri politici străini, economişti şi alţi analişti au evocat ipoteza posibilei excluderi a Greciei din zona euro (poate chiar şi din Uniunea Europeană), astfel că această idee domină toate dezbaterile referitoare la viitorul ţării noastre. Discuţiile pe care premierul Antonis Samaras urmează să le aibă săptămâna aceasta cu cancelarul Angela Merkel, cu preşedintele francez François Hollande şi cu preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, nu fac excepţie. Dacă vrem să evităm să vorbim direct despre “sacrificiul” Greciei, trebuie totuşi să vedem modul în care fiecare parte evocă ideea ieşirii ţării noastre din zona euro şi posibilele consecinţe.
Este evident, la fel ca şi în alte probleme, că grecii şi nucleul dur al creditorilor noştri, în principal politicieni şi economişti germani, demonstrează că au diferenţe culturale în acest domeniu. Grecii vorbesc despre “sacrificiul Ifigeniei”, un act care le va permite partenerilor să ridice pânzele pentru a se salva, construindu-şi viitorul pe un act de nedreptate.
Un comportament pasiv
La rândul lor, “străinii” par să considere Grecia la fel cum membrii echipajului şi pasagerii îl priveau pe profetul Iona înainte de a-l arunca în mare pentru a se salva în timpul unei furtuni foarte puternice. Noi, grecii, avem tendinţa de a vedea dimensiunea tragică a evenimentelor, menţinând un comportament pasiv. Conceptul de sacrificiu este asimilat cu sacrificarea celui nevinovat pentru binele celorlalţi: victima nu are nicio implicare şi nicio responsabilitate dincolo de existenţa sa.
Partenerii noştri calvini percep efortul colectiv ca fiind raţiunea contribuţiei fiecărui membru: rolurile nu sunt predefinite, ca în lumea tragediei, ci sunt atribuite pe baza efortului individual. În lumea noastră, victima este cel care, dintr-un motiv independent de propriile responsabilităţi, se distruge pentru a servi interesului obscur al altora; în timp ce din perspectiva partenerilor noştri “pragmatici”, toată lumea este judecată prin contribuţia pe care o aduce tuturor.
Şi totuşi care este rezultatul sacrificiului Ifigeniei, al lui Iona şi ce se va întâmpla după eventuala excludere a Greciei din zona euro sau din alte structuri europene? Sacrificiul Ifigeniei a devenit un simbol al nedreptăţii şi al cruzimii: ea a întinat cu sânge nevinovat expediţia împotriva Troiei, condamnându-l la moarte pe lider după revenire.
Aventura lui Iona, salvat de Dumnezeu printr-o balenă care l-a înghiţit şi l-a scos viu după trei zile din burtă, este simbolul puterii infinite a lui Dumnezeu (pentru evrei, creştini şi musulmani) şi al imposibilităţii oamenilor de a fugi de voinţa celui Atotputernic (cum încercase Iona, fugind de misiunea care îi fusese încredinţată).
Există două versiuni ale sfârşitului Ifigeniei. Potrivit primei versiuni, ea moare sacrificată pe altar; în altă versiune, a fost transportată, prin intervenţia zeilor, într-o ţară străină, Tabriz, unde a trăit printre barbari. Este, mai mult sau mai puţin, ceea ce ne aşteaptă dacă ieşim din zona euro.
Responsabilitatea sacrificiului
Din nefericire pentru noi, relatarea despre Iona demonstrează că echipajul şi pasagerii au avut dreptate să îl arunce peste bord: imediat după-aceea marea s-a calmat, au fost salvaţi, iar Dumnezeu a intervenit pentru a salva viaţa profetului reticent la poruncile Sale. Poate că la acest lucru se gândesc cei care nu sunt descurajaţi de eventuala ieşire a Greciei din zona euro, apreciind că, datorită morţii pe altar, criza va înceta şi totul va merge bine.
Miturile ne influenţează percepţiile, iar simplificarea favorizează de multe ori înţelegerea în alte moduri a problemelor complexe şi moderne. Este suficient să vedem diferenţele în realitate.
Astăzi, trebuie să ţinem cont de costurile eventualei ieşiri a Greciei din zona euro - atât pentru Grecia, cât şi pentru partenerii noştri care ne creditează. Atât timp cât ne plângem spunând că suntem victime - o nouă Ifigenie - evităm responsabilitatea sacrificiului.
Cei care visează la “aruncarea Greciei în mare” trebuie să ştie că nu va fi salvată prin intervenţia divină, că nu se va încheia criza şi că întreaga lume va şti că pe această “navă” au fost sacrificaţi oameni. Se vor aduna mulţi monştri, dar nu pentru a-i salva pe cei care se pretind profeţi, ci pentru a devora şi alţi membri ai echipajului. Până când toţi vor dispărea.
Diplomaţie
Drumul crucii al lui Antonis Samaras
Săptămâna de intensă activitate diplomatică a premierului Antonis Samaras începe sub auspicii negative, notează publicaţia To Vima, reamintind că liderul grec se va întâlni pe 22 august, la Atena, cu preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, pe 24 august va fi la Berlin pentru o întrevedere cu Angela Merkel, cancelarul german, iar a doua zi va merge la Paris pentru discuţii cu preşedintele François Hollande, totul pentru a obţine o relaxare a condiţiilor de aplicare a planului de asistenţă financiară. Publicaţia elenă precizează:
Nu trece o zi fără să auzim că un lider politic german ne dă lecţii […], avertizându-ne încă o dată că, până nu ne îndeplinim în totalitate obligaţiile, calea spre ieşirea din zona euro rămâne deschisă. […] Oare nu pot vedea şi nu pot înţelege că această atitudine agresivă permanentă nu doar că nu ajută Grecia, ci alimentează o atmosferă de tensions sociale şi politice care devin exacerbate, în loc să rezolve problemele? Liderii europeni - cei germani în primul rând - trebuie să înţeleagă că […] preţul unei prăbuşiri a uniunii monetare nu va fi dureros doar pentru ţările din sudul Europei, ci şi pentru bogatele state nordisse…
