Alegeți o limbă
Europa se luptă cu trei mari probleme, pe scurt: lichidităţi, solvabilitate şi legitimitate. Problema lichidităţilor este consecinţa derivei Greciei, Spaniei, Italiei, Portugaliei şi Irlandei. Trebuie să evităm ca aceste state să ajungă în incapacitate de plată.
De aceea Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene(BCE), a dat clar de înţeles că BCE are puterea de foc necesară şi o va folosi. A strânge sutele de miliarde de euro necesari pentru a evita temporarfalimentul unor ţărinu a fost niciodată adevărata problemă, pentru BCE.
Dar ţările la ananghie au atins un asemenea nivel de îndatorare încât nimeni nu este dispus să le împrumute fonduri în condiţii sustenabile. Această pierdere de solvabilitate este a doua problemă. Eurosistemul trebuie cumva să acopere datorii suplimentare în valoare de aproximativ 2 500 de miliarde de euro. Cât timp nu găsim o soluţie în această privinţă, sectorul nostru financiar este practic în stare de faliment. Băncile germane au cumpărat creanţe ale Europei de Sud pentru 500 de miliarde de euro! Cele franceze sunt într-o postură şi mai rea. Şi creanţele deţinute de aceste bănci sunt parţial creanţele cetăţenilor deponenţi.
Perioada marilor presiuni nu s-a terminat
Oricum, criza datoriilor va aduce mari presiuni asupra populaţiilor europene. Adică imediat, pentru a echilibra bugetele, fiindcă la ce bun să se încerce reducerea unei datorii atunci când continuă tot ceea ce a contribuit la acumularea acesteia. Şi oricum va trebui redusă progresiv şi datoria existentă.
Creşterea economică ar putea, desigur, să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei, precum ar putea şi puţină inflaţie, dar această creştere presupune o anumită încredere. Încrederea în viitor, acea încredere pe care o aveam cu toţii de la ultimul război încoace. Pentru a restabili această încredere şi a da oamenilor dorinţa de a lucra mai mult pentru mai puţini bani, politicienii noştri au nevoie de legitimitate. Ei trebuie să aibă un mandat democratic, care să fie reînnoit la fiecare cinci ani.
Aceştia trebuie deci să-şi primească mandatul de la întreaga zonă euro. Uniunea Europeană sau zona euro trebuie deci să devină o uniune politică. Această uniune ar avea ultimul cuvânt cu privire la toate bugetele tuturor administraţiilor publice sub puterea ei. În acest cadru strict, ţările şi regiunile ar avea în continuare libertatea de a ridica impozite sau de a mări prestaţiile sociale. Am avea aici o adevărată reformă a puterii publice!
Un referendum pentru compatrioţii lui Habermas
În Germania, Constituţia interzice în mod expres transferul de astfel de competenţe. Aşadar mai multe personalităţi politice germane au pledat recent în favoarea unui referendum în acest sens, totuşi fără prea mult entuziasm. Ei urmează astfel exemplul filozofului octogenar Jürgen Habermas, autor al cărţii "Despre Constituţia Europei – un eseu”.
Prin constituţie, trebuie să se înţeleagă aici atât construcţia cât şi textul fundamental. Trebuie să evităm, spune Jürgen Habermas, ca acest proiect european plin de speranţă să se transforme în contrariul său, anume într-o "birocraţie post-democratică", percepută de către popoarele Europei ca fiind oprimantă şi ostilă.
Trebuie să facem din nou din Europa un proiect pozitiv. Europa este, pentru Jürgen Habermas, componenta indispensabilă a unei lumi pe care avem datoria să o îmbunătăţim, în calitate de cetăţeni atenţi la etică. Dacă nu salvăm Europa, ce se va întâmpla atunci cu alte vise cosmopolitice, precum universalitatea drepturilor omului?
Este probabil că un referendum va avea loc în Germania. Potrivit ziarului Der Spiegel, acesta ar putea lua trei forme: un vot cu privire la modificarea constituţiei germane, un vot asupra ultimelor decizii europene (pactul bugetar şi Mecanismul european de stabilitate - MES) sau un referendum în întreaga Europă privind posibilitatea de a aduce modificări profunde tratatului.
Cu alte cuvinte, un referendum despre o nouă construcţie democratică a continentului nostru. Cine este dornic să se lupte alături de noi pentru o astfel de perspectivă? Şi dacă am începe cu o petiţie!
Germania
Manifest pentru o Uniune mai democratică
La un an de la legislativele germane, trei intelectuali se apucă să scrie pentru a alimenta dezbaterea din sânul Social-democraţilor, la cererea şefului lor, Sigmar Gabriel. Într-oluare de poziţie publicată deFrankfurter Allgemeine Zeitung şi intitulată "Opoziţie la democraţia de faţadă", filosofii Jürgen Habermas, Julia Nida-Rümelin şi economistul Peter Bonfinger pledează pentru convocarea unei Convenţii constituante în Germania şi pentru organizarea unui referendum asupra Europei în ţările din zona euro.
Autorii, al căror text a provocat o vie dezbatere în Germania, cer ca Statele să cedeze mai multă suveranitate instituţiilor europene, pentru ca acestea să aibă în sfârşit legitimitatea necesară pentru a impune disciplina bugetară care va garanta un sitem financiar stabil.
Această mişcare spre o mai mare integrare nu se justifică doar prin actuala criză a zonei euro. Ci şi prin necesitatea ca politica să se autorizeze să preia supremaţia asupra molimei constituite de universul paralel şi fantomatic pe care băncile de investiţii şi fondurile speculative l-au creat în paralel cu economia reală care, ea, produce bunuri şi servicii.
Obiectivul este următorul: a întări o democraţie cetăţeană într-un Stat-providenţă şi a părăsi calea unei "democraţii de faţadă care se conformează cu pieţele". Într-adevăr, afirmă aceştia, sentimentul, foarte răspândit, al unei justiţii injuste, ţine de faptul că în ochii cetăţenilor, mecanismele de piaţă anonime exersează de acum înainte o influenţă politică directă. Acestui sentiment i se adaugă furia, reţinută sau nu, născută de propria lor impotenţă. Iar acesteia trebuie să îi opui o reafirmare a politicului. Căci o întoarcere la Statele-naţiuni nu este o opţiune într-o lume globalizată, conchid autorii:
a renunţa la uniunea Europei ar însemna să ne retragem din istoria lumii.
