Alegeți o limbă
Umorul rusesc părea muribund, îngropat sub dărâmăturile Uniunii Sovietice prăbuşite în 1991. Uitate, bancurile sovietice despre Brejnev şi maşinile lui de curse, despre Gorbaciov şi legea sa anti-alcool, sau despre improbabilitatea "viitorului luminos" promis de Partidul Comunist. Cozile, lipsurile, incompetenţa conducătorilor, schizofrenia ambiantă, totul se regăsea în bancuri, un mod jucăuş şi derizoriu de a gera cenzura şi limba de lemn.
Circula astfel un banc despre Politburo (Biroul Politic, executivul partidului unic), nerăbdător de a trimite cosmonauţi "să păşească pe Soare" pentru a-i depăşi pe americani şi realizările lor pe Lună. Lumea ştiinţifică se îngrijora: "Soarele este prea departe, prea fierbinte", în timp ce aparatcicii linişteau: "Tovarăşi, nu vă faceţi griji, PC-ul s-a gândit la tot: veţi călători noaptea!" Aceste poveşti savuroase au dispărut subit, ca şi cum abolirea cenzurii, zece ani mai devreme, ar fi eliminat şi dorinţa de a face glume de acest gen. Noii ruşi păreau să-şi fi pierdut gustul pentru satira politică.
Când cenzura pune stop, blogosfera preia ştafeta
Pe de altă parte, în epoca lui Putin nu era nimicde râs. Abia instalat la Kremlin în martie 2000, noul preşedinte a interzis "Koukly" [Marionetele], cea mai înţepătoare emisiune satirică de pe canalul de televiziune NTV, animată de umoristul Viktor Senderovici, fiindcă era reprezentat ca un elf cu urechi mari. Odată ce emisiunea a fost scoasă din program, Kremlinul a desfiinţat şi canalul de televiziune. De atunci, Rusia este rugată să nu mai râdă decât de bancurile de cazarmă ale fostului locotenent-colonel al KGB-ului. "Este timpul de a încheia, întrucât cred că sunteţi ca mine, nu v-aţi pus scutece", a glumit liderul naţional în 2007 după "one-man-show-ul" său, o întâlnire anuală televizată cu presa şi cu "poporul" din Federaţia Rusă.
De câtva timp, deriziunea şi-a reluat drepturile. Alimentată de fraudele în alegeri orchestrate de către Kremlin, contestarea "tatălui" a favorizat întoarcerea satirei politice. Veritabilă gură de aer proaspăt, "cetăţeanul poet", o critică acidă a puterii, emisiune difuzată săptămânal la radio şi pe YouTube, a dezlănţuit pasiunile. Dl Putin, poreclit "marele Păduche", era reprezentat sub înfăţişarea şarpelui hipnotizator Kaa, din "Cartea Junglei", sau jucând badminton, cocoţat pe un tractor, cu alter ego-ul lui, Dmitri Medvedev. Spectacolul a fost oprit, dar blogosfera a preluat ştafeta.
Tinerii "Hamsteri de pe Internet" deturnează acum cu o plăcere maliţioasă operaţiunile "com" ale Kremlinului. Medvedev, aliatul fidel al lui Putin, astăzi prim-ministru, este ţinta preferată a blogger-ilor. Poreclit "Aïfon Aïpadovitci" din cauza pasiunii sale pentru gadget-uri electronice, el a pătimit un pirataj al contului său Twitter în timpul preşedinţiei sale (2008-2012). Un anonim deschisese un cont similar cu al său KremlinRusia-Preşedinterus cu aceeaşi fotografie. Iar mesajele sale erau ridiculizate. Când Medvedev scria: "Reuniune în vederea realizării directivelor preşedintelui", geamănul său diabolic răspundea: "Doar iPad-ul preşedintelui îi execută ordinele".
Episoadele precedente :
Satira germană, o tradiţie bine organizată
Autoderiziunea italiană, un sport naţional
Serialul suedez care distrează clasa de mijloc
Libertin, imoral şi ilar, ca un poliţist spaniol
Râsul românesc, o formă de revoltă politică
Nu-i de râs cu umorul sec britanic
