Care este diferenţa între un neamţ si un austriac? Neamţul ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu reuşeşte. În schimb, austriacul, el poate să-i înţeleagă pe nemţi, dar nu vrea. Nu este decât una din numeroasele glume care ilustrează resentimentul germano-austriac. Publicarea, anul acesta, în Austria a cărţii Streitbare Brüder (Fraţii inamici) a relansat dezbaterea asupra relaţiilor abrupte între cei doi vecini.

"Când cineva din străinătate mă ia drept neamţ, e aproape o insultă. Aş prefera să fiu originară din orice altă ţară, din Canada, din Norvegia, din Republica Cehă sau din Chile, dar nu din Germania", glumeşte scriitorul austriac Franzobel, care nu-şi mestecă vorbele referindu-se la vecinii săi din Nord: "Nu ne înţeleg glumele, iau totul în serios, cred că au mereu dreptate".

Cotidianul nemţesc Bild nu îi scuteşte nici el pe austrieci şi prezintă treizeci de motive pentru a râde. "Steagul vostru e roşu, alb, roşu, ca să nu-l puteţi pune invers. Austriecii cei mai faimoşi au murit sau au emigrat, ca Arnold Schwarzenegger".

Opoziţia austriac-neamţ reflectă vechea dihotomie între austriac şi prusac. Primul este un catolic tradiţionalist, galant şi amabil. Al doilea este un protestant rigid, arogant, de un formalism pretenţios căruia i se adaugă o tendinţă supărătoare de a da lecţii tuturor.

După înfrângerea naziştilor, germanofilii au bătut în retragere

În secolul XVIII, Frederic II a răpit austriecilor aproape toată Silezia. În 1866, în timpul bătăliei de la Sadova, armata lui Wilhelm I a sfărâmat armata imperială a lui Franţ-Iosif. Dar, după Primul Război Mondial şi sfârşitul Imperiului austro-ungar, austriecii, nevoiţi să trăiască într-un mic stat pe Dunăre, şi-au dorit afilierea la Germania. Deloc uimitor deci, că doar 20 de ani mai târziu, marea majoritate dintre ei a primit cu entuziasm anexarea ţării lor la cel de-al Treilea Reich (Anschluss).

În schimb, după înfrângerea naziştilor şi revelarea crimelor lor, aripa germană a bătut în retragere. Austriecii au încercat să scape de partea lor de responsabilitate în recentul masacru, afirmă Hannes Leidinger, co-autor al lui Streitbare Brüder. Ţara în reconstrucţie s-a îngrijit de neutralitatea sa, elitele politice, ca şi jurnaliştii vienezi, au pus umărul la construirea mitului Austriei ca prima victimă a lui Hitler. Ca şi cum ar fi uitat unde se născuse şeful celui de-al Treilea Reich. Austriacul vrea să convingă lumea că Hitler era neamţ şi Beethoven austriac. Neamţului nu-i pasă deloc şi face o altă glumă despre vecinii de neam germanic.

Săptămânalul vienez Falter scrie cu ironie că nemţii, care reprezintă cea mai mare comunitate de imigranţi din ţară după turci, sunt la fel de reticenţi ca aceştia din urmă la integrarea în societatea austrică, căci refuză să înveţe limba… Într-adevăr, germana, în versiune austriacă, diferă în multe privinţe de limba locuitorilor din Berlin sau Hanovra. Palatschinken-ul austriac nu este o şuncă oarecare [Schinken, în germană], ci o clătită. Dulceaţa de prune, Pflaumenmus, pentru nemţi, se numeşte aici în stilul slav: Powidl.

După război, autorităţile din Viena au avut grijă să se diferenţieze din punct de vedere lingvistic de fratele mai mare din Nord. În 1949, limba germană dispăruse, sub acest nume, pentru mai mulţi ani din programele şcolare austriece. Era în continuare studiată, bineînţeles, dar oficial se numea "limba de educaţie".

Două popoare condamnate să se suporte reciproc

Astăzi, germana austrică îşi pierde din ce în ce mai mult particularitatea. Televiziunea prin satelit şi prin cablu serveşte la ceva. Mulţi austrieci preferă canalele germane RTL sau SAT 1 în loc de ORF-ul lor. Cântăreţii austrieci învaţă cuminţi pronunţia standard, condiţie indispensabilă pentru cucerirea atrăgătoarei pieţe nemţeşti.

"Niciodată nu vom reveni în vacanţă în Austria!", scria Bild în 1994, după ce tensimenul neamţ Michael Stich a fost huiduit de publicul austriac. Dar apelul la boicot nu a funcţionat. 40% din turiştii care vizitează Austria vin din Germania. "Fără turiştii străini, republica alpină ar fi o zonă de criză economică", recunosc autorii cărţii.

PIB-ul austriac pe cap de locuitor (aproape de 37 700 de euro) este astăzi superior celui nemţesc (mai puţin de 33 600 de euro). A trecut timpul când austriecii cumpărau maşini de ocazie în Germania. Astăzi, ei sunt cei mai bogaţi, iar economia lor a suferit mai puţin din cauza crizei decât cea din Germania. Vecinii enervaţi îşi pot adresa în mod intenţionat răutăţi, dar sunt condamnaţi să se suporte.