În SUA, cheltuielile militare sunt considerate ca fiind un instrument pentru redresarea economică şi Congresul a aprobat pentru 2011 un buget de 726 de miliarde de dolari [608 miliarde de euro], care, chiar dacă se scad din el cele 159 de miliarde care vor finanţa războaiele din Irak şi Afganistan, lasă Pentagonului 23 miliarde în plus faţă de acest an. Şi în China şi în India, bugetele continuă să crească.

În schimb, dificultăţi mari se ivesc în Europa, unde criza grecească a obligat guvernele să opereze reduceri severe dar nu întotdeauna ponderate în bugetele de apărare. Pentru a reduce costurile, Atena a redus cu 25% cheltuielile curente şi îşi va retrage contingentul din Kosovo; Portugalia va lua măsuri similare, în timp ce în România, 80% din buget (1,5 miliarde de euro) este cheltuit pe salarii iar în Austria reduceri de mai mult de 10% (1,67 miliarde de euro) vor penaliza întreţinerea echipamentelor şi antrenamentul militar. Berlin a aprobat un plan de reduceri de 4,3 miliarde de euro pe trei ani al bugetului său actual de 31 de miliarde, ceea ce va duce la închiderea mai multor baze, reducerea efectivelor cu cel puţin 40.000 de soldaţi, menţinerea la sol a avioanelor de luptă Typhoon şi bombardierelor Tornado ca şi retragerea anticipată a unor nave şi submarine. Reduceri bugetare sunt planificate şi pentru sistemul de apărare anti-rachetă Meads, pentru elicopterele NH 90 şi aeronavele cargo A-400M.

Decizii similare au fost luate în Spania, unde la o reducere deja efectivă de 6,4% dintr-un buget de aproximativ 8 miliarde de euro s-ar putea adăuga noi reduceri care ar periclita achiziţionarea de avioane şi de vehicule blindate. Franţa, cu un buget de 32 miliarde de euro, a pus în aplicare în 2008 o restructurare majoră a Apărării, dar pregăteşte noi restricţii estimate la între 2 şi 5 miliarde de euro şi repartizate pe următorii trei ani.

Cheltuieli pentru arme din ce în ce mai sofisticate

În Marea Britanie, austeritatea noului guvern Cameron-Clegg va conduce la eliminarea celor mai vechi echipamente (tancuri, artilerie, avioane şi elicoptere), şi la reducerea sau amânarea noilor achiziţii, pentru a economisi cel puţin 7 miliarde de lire sterline [8,4 miliarde de euro] pe cinci ani într-un buget care în acest an este de 36.8 miliarde de lire sterline. După cum se pare, programele care sunt deja sub contract (cum ar fi achiziţionarea a două portavioane) vor fi menţinute, deoarece abandonarea lor ar fi sancţionată cu plăţi compensatorii industriilor afectate, care ar devora economiile efectuate. Este o dilemă cu care se confruntă toate ţările europene unde reducerile bugetare se vor face în primul rând asupra personalului şi armatei, adică pe antrenamentul efectivelor şi pe gestionarea şi întreţinerea echipamentelor şi a infrastructurii.

Riscul este deci de a dispune de noi arme sofisticate, fără a avea mijloacele de a le gestiona, aşa cum este deja cazul în Italia, unde banii lipsesc pentru repararea echipamentelor deteriorate în Afganistan, dar şi pentru combustibilul avioanelor şi navelor. Toată Europa se străduieşte să asigure în mod prioritar nevoile trupelor trimise în Afganistan, şi în special resursele angajate în contra-insurgenţă. O alegere justificată, dar care riscă să sacrifice planificarea indispensabilă pentru a dispune în viitor de forţe în măsură să răspundă la orice tip de ameninţări, inclusiv prin mijloace convenţionale. De altfel acesta este motivul pentru care secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a emis un avertisment aliaţilor împotriva unei dezarmări, care "ar putea ameninţa stabilitatea internaţională şi deci ar limita perspectivele de creştere economică".