Albanezul devenit om de afaceri prosper şi tânăra din cartierul opulent Ekali transformată în mică agitatoare. Bătrânul anarhist trimiţând pseudo-revoluţionarii neofiţi la şcoală, hotelierul cipriot cel mai bun prieten al turiştilor japonezi sau fostul deţinut devenit organizator de evenimente culturale: toţi se găsesc în jurul unui teren pe care un reprezentant de seamă al PASOK [Partidul Socialist] vroia să-l transforme în parcare, astăzi punct de întâlnire al adolescenţilor din capitală, veniţi să guste mitul pieţei Exarchia.

În inima Atenei, precum un şarpe care îşi schimbă pielea, ea se transformă zilnic, amestecă rasele, deschide şi închide (prin aruncarea de cocteiluri Molotov, bineînţeles) magazine, veghează asupra restaurantelor Rosalia şi Floral, sau asupra cinematografului Riviera. Fără a mai vorbi de cele două chioşcuri ale sale, de statuia îndrăgostiţilor şi de încă două sau trei lucruri. O vizită târzie permite să constatăm aici efectele crizei dar şi să regăsim caracteristicile imuabile ale Exarchiei, teritoriul grecesc cel mai agitat de la căderea dictaturii şi calificat ca atare de Departamentul de Stat American!

Muzică tare, decapotabile şi mafia

În multe nopţi piaţa găzduieşte DJ amatori sau grupuri de muzică, dar mereu cu volumul la maximum: “Vrem muzică tare şi evenimente pentru a îndepărta drogaţii, vânzătorii de marfă contrafăcută şi mafia albaneză” explică un organizator de concert. În ciuda muzicii asurzitoare, în piaţă vin şi tineri care joacă fotbal, beau bere şi discută în grupuri mici, de toate în afară de politică! Noaptea, în piaţa Exarchia, dezbaterea politică este aproape inexistentă!

Cum să se discute politică dacă, de la orele 23, maşini Mini-Cooper, BMW-uri decapotabile şi Audi coboară din cartierele privilegiate pentru a-i aduce pe tinerii ocupanţi în cafenelele din piaţă? În general sunt grupuri de fete, cocoţate pe tocuri de 15 centimetri sau încălţate cu sandale Tod’s, cu ţinute Prada şi genţi Louis Vuitton. Beau bere, profitând, cât durează noaptea, de atmosfera mitică a pieţei Exarchia. Câteodată, un miros de iarbă se ridică de la mesele vecine, unde un grup în tricouri imprimate cu mesaje revoluţionare le complimentează coafurile.

Cine să-i oprească? Nimeni! “Caschetele” nu sunt binevenite în piaţă, explică locuitorii cartierului. Uniformele în general, de la poliţişti până la brigada anti-fraudă de la impozite. Dacă se întâmplă ceva, este posibil ca poliţia să nu intervină. Sau să aştepte să se facă dimineaţă. Giorgos Apostolopoulos, consilier municipal apropiat al primarului din Atena, a sunat deja la poliţia centrală toată noaptea pentru a se plânge de muzica tare. Responsabilul i-a răspuns că îl va informa pe şeful său şi l-a lăsat baltă.

Exarchia îşi poartă cu sine şi lotul de “elemente criminale”, cum sunt numiţi pakistanezii care vând ţigări de contrabandă, sau mafia albaneză care face trafic. Dar locuitorii cartierului fac curăţenie ei înşişi, alungându-i în mod regulat. Şi anarhiştii nu sunt ultimii care să participe la asta.

Violenţe rasiste şi beri ieftine

Giorgia Blani avea un magazin de bijuterii în piaţă. Ea a fost deseori martor al violenţelor rasiste cu lovituri de baston. “Nu vedeţi această piaţă doar ca pe un loc plin de lume. În fiecare an, în momentul aniversării revoltei împotriva dictaturii, pe 17 noiembrie, oamenii dispar, le este teamă, şi este tot mai periculos”, povesteşte ea. Mai ales dacă o persoană cu părul scurt merge ciudat pe stradă. Ei pot crede că este un fascist şi îl lovesc cu bastonul.

Alţii consideră că, pentru Exarchia, criza a fost benefică. Cu siguranţă, librarii şi-au închis afacerea, micul comerţ s-a stins, dar băruleţele au tot apărut şi propun bere ieftină. Există muzică bună în direct, gratis, şi totul străluceşte de curăţenie. La Vox, fost cinematograf transformat în squat, s-a deschis o cafenea socială: aici se poate bea ieftin, şi fără factură! Greu să-i dai afară pe cei care au ocupat abuziv clădirea şi să închizi definitiv acest fost cinematograf. Ultima dată când poliţia a încercat, anarhiştii au revenit după trei zile pentru a forţa lacătele şi pentru a se instala. Locuiesc aici şi astăzi.

Anarhişti şi heroină

Dar nu doar anarhiştii se găsesc aici, asta este un mit. Cu apariţia heroinei, Exarchia s-a schimbat. Huliganii din strada vecină Messolonghi dau târcoale pieţei: este strada cea mai periculoasă din capitală. “Istoricii” locului, deseori prieteni sau colegi din clasa lui Alexis Grigoropoulos [ tânăr de 15 ani ucis de gloanţele unui poliţist în decembrie 2008 aproape de piaţă], se feresc.

Organizaţii precum Iniţiativa anarho-sindicalistă sau Anarhiştii pentru eliberarea socială sunt consideraţi drept cele mai civilizate din piaţa Exarchia, deoarece sunt singurele organizate cu membri. Ei apără anarho-sindicalismul, născut în timpul războiului civil spaniol, dar şi anarhismul social, derivat comunist al anarhismului. Îşi marchează teritoriul cu steaguri negre în timpul manifestaţiilor dar nu au luat parte la mişcarea indignaţilor pentru că o considerau ca o iniţiativă a micii burghezii. Abolirea memorandumului austerităţii [semnat de guvern cu troica UE-BCE-FMI] este pentru ei singura luptă care merită, împotriva capitalismului total.