"Istoric": presa flamandă este în unanimitate de acord şi califică victoria N-VA a naţionalistului Bart de Wever, care în zece ani a ştiut să transforme mişcarea sa într-un actor absolut necesar politicii belgiene, cu 27 de fotolii (din 150) în noua cameră inferioară a Parlamentului. Pe parte afrancofonă, PS a ieşit învingător, cu 26 de fotolii. Socialiştii devin prima familie politică a ţării, cu 39 de fotolii, şi sunt deci în măsură să reclame postul de prim-ministru. O premieră după 1974. "Belgia este într-adevăr compusă din două ţări " titreză La Libre Belgique, cu, pe de-o parte "De Wever, campion în Flandra" , pe de alta " Di Rupo, viitor premier". Le Soir, de asemenea îşi împarte prima pagină între De Wever şi di Rupo : "doi oameni pentru un stat".
În presa flamandă, liderul NV-A este în prim-plan. Astfel, potrivit De Morgen, Bart de Wever a "reuşit să replaseze naţionalismul flamand în sânul democraţiei şi a bătut partidul xenofob al lui Vlaams Belang. Deja, pentru această din urmă faptă merită respect". Potrivit cotidianului flamand, De Wever se găseşte "în faţa unei imense responsabilităţi si a unei alegeri dificile : fie trebuie să-şi ţină promisiunile, să găsească o majoritate parlamentară pentru a face posibilă o mare reformă a statului şi de a realiza sciziunea BHV [târgul bilingv Bruxelles-Hal-Vilvorde, piatra de încercare a tensiunilor între francofoni şi flamanzi]. Fie alege strategia descompunerii : să se învârtă timp de câteva săptămâni, apoi să ţipe că e imposibil să ajungă la vreun acord cu aceşti francofoni şi să blocheze totul, dat fiind căa sunt cea mai mare fracţiune a guvernului flamand". "Singura întrebare la care nimeni nu a răspuns este următoarea : ce vrea însuşi Bart de Wever?".
Ceea ce este sigur, îi aşează paşii De Standaard, este că "o mare parte a flamanzilor doresc o reformă profundă a statului şi nu cred în structurile şovăitoare ale Belgiei " actuale. Jurnalul solicită cooperarea între cei doi mari câştigători, de care va depinde viitorul ţării : "nu mai există alternativă la căsătoria raţiunii între Elio Di Rupo şi Bart de Wever. Sau mai degrabă da: posibilitatea ca Flandra, Bruxelles şi Valonia să se afunde şi mai mult în marasm". La presiunea alegătorilor flamanzi, trebuie adăugată cea exercitată de situaţia economică, aminteşte Het Nieuwsblad, pentru că "există încă criza. Există încă presiunea Europei pentru a pune ordine în finanţele statului".
"Flamanzii au votat pentru Bart de Wever şi au permis încoronarea sa nu l-au însărcinat să taie ţara în două-cel puţin nu imediat-sau să decreteze independenţa flamandă illico. Ei strigă mai ales sus şi tare francofonilor şi partidelor tradiţionale flamande : reformaţi ţara, regionalitaţi mai mult", afirmă şi Le Soir. Cotidianul din Bruxelles vede în votul din 13 iunie o "imensă oportunitate", permiţând să iasă din blocajul politic actual "căci cei doi adevăraţi deţinători ai puterii celor două comunităţi sunt la manevre. Este şocul a două puteri care încarnează, până la caricatură, esenţa însăşi a comunităţii lor şi sunt legitimi până la extrem dat fiind că au ieşit din urne. Partide cu scopuri şi poziţii complet opuse, dar care sunt de asemena în poziţie politică pentru a construi un veritabil pact. Vor avea ei curajul să o facă?", se întreabă Le Soir, "căci De Wever ar trebui să accepte o logică care să servească la finalul cursei la salvarea Belgiei; Di Rupo, pe cea care constă în a începe să o demonteze. Aceşti doi oameni au soarta Belgiei în mâini. Vor fi ei capabili să încheie reformele instituţionale despre care toată lumea spune că sunt indispensabile pentru a debloca situaţia?".
"Problema este în mod evident să ştim dacă Bart de Wever este în mod real capabil să se înscrie într-un proces de negociere cu francofonii", notează La Libre Belgique. "Va fi el în măsură, cînd va veni momentul să facă taote compromisurile necesare pentru un consens general?". Cît despre liderul socialist, conchide La Libre, "Elio Di Rupo a avut un discurs foarte măsurat", estimând că dorinţa ca Belgia să evolueze exprimată "de o mare parte a populaţiei flamande" "trebuie să fie înţeleasă". "Cu aproape 50% a electoratului flamand care se declară în mod deschis separatist, este de acum înainte evident că datele s-au schimbat în profunzime" afirmă şi L'Echo, pentru care "căutarea unei noi coaliţii guvernamentale va fi anevoioasă. Negocierile vor putea dura luni de zile, în timp ce Belgia preia în iulie preşedinţia semestrială a UE şi trebuie să înfrunte o criză economică" se nelinişteşte cotidianul economic.