Datele privind creşterea PIB nu lasă nicio iluzie: totul merge mai încet. Economia poloneză continuă să se dezvolte, dar creşterea a încetinit puternic. Din martie în iunie PIB a crescut cu 2.4%, faţă de o creştere de 3.5% în trimestrul precedent". "Creşterea s-a dovedit a fi cu mult sub aşteptări", comentează Maja Goettig, economist-şef pentru KBC Securities şi consilier economic al primului-ministru.

Staţi un pic, vor zice unii, să nu ne alarmăm, în definitiv economia îşi continuă avântul. Este adevărat, dar o economie în curs de dezvoltare nu este condusă de aceleaşi reguli ca cea a ţărilor dezvoltate. Pentru Polonia, trecerea la o creştere mai mică de 4% înseamnă exact acelaşi lucru ca o recesiune pentru Germania. Încetinirea creşterii aduce şomaj, şi întocmai lipsa locurilor de muncă, şi nu datele PIB, reprezintă semnul cel mai îngrijorător al crizei economice. Pentru moment, rata şomajului continuă să scadă, cu 12.3% în iulie, dar este un efect pur sezonier. "La sfârşitul anului ar putea ajunge la 13.5%", prevede dna Goettig.

Ministerul de Finanţe a deblocat recent 500 milioane de zloţi (aproximativ 120 de milioane de euro) pentru lupta împotriva şomajului, dar previziunile bugetare pentru anul viitor rămân încă optimiste: ministrul Jacek Rostowski se aşteaptă la o creştere de 2.2% din PIB şi exclude un şomaj de peste 13%. Problema este că ministrul nu stăpâneşte niciunul dintre aceşti indicatori, iar economiştii sunt de acord asupra faptului că aceste ipoteze sunt nerealiste. "Ministrul de Finanţe bâjbâie ca toată lumea, fiindcă astăzi nimeni nu cunoaşte durata sau gravitatea recesiunii din zona euro. Dacă creşterea Poloniei va fi de 2.2%, rata şomajului va ajunge la 15-16%", prevede Piotr Kuczyński, analist-şef pentru firma de investiţii Xelion.

UE nu va fi de mare ajutor

Bugetul actual al UE ajunge la scadenţă, următorul pentru perioada 2014-2020 va fi probabil mai puţin generos pentru Polonia şi noile proiecte nu vor începe înainte de 2015. Acum trei ani, am avut norocul să dăm peste un munte de investiţii europene în momentul în care economia noastră încetinea. Potrivit calculelor ministerului, contribuţia Uniunii la creşterea poloneză din 2013 nu va depăşi 0.5%.

Va lipsi de asemenea a doua pârghie importantă în 2009, şi anume creşterea cheltuielilor statului, pentru care optase guvernul, într-un moment în care recesiunea globală redusese brusc veniturile fiscale. Am riscat astfel o creştere a deficitului la 7.4% din PIB, menţinând creşterea. Dar, în loc de o continuare a avântului, astăzi ne confruntăm cu o încetinire.

Economiei poloneze îi mai rămâne un al treilea scut: rata de schimb flotantă. În 2009, fuga capitalurilor a condus la o depreciere a zlotului de peste 30%, ceea ce a favorizat competitivitatea exporturilor poloneze.

Astăzi, zlotul, singurul instrument rămas de salvare economică pe termen scurt, nu se mai află în mâinile primului ministru, ci între cele ale preşedintelui NBP (Banca Naţională a Poloniei), Marek Belka, care a anunţat clar că va reduce în curând rata directoare a doabânzilor.

Polonia caută scăparea în spatele frontierei de Est

Guvernul nu dispune de resursele necesare pentru a sprijini cu adevărat economia. Nu este doar o chestiune de bani. Ministrul de Finanţe este mai ales ostaticul unor promisiuni, făcute Comisiei Europene, de a reduce deficitul bugetar la 2.2% din PIB în 2013. Orice relaxare a disciplinei bugetare ar servi drept pretext pieţelor financiare, de a vinde obligaţiunile poloneze. Ceea ce ar creşte costul datoriei publice şi ar da lovitura de graţie bugetului. Că ne place sau nu, guvernul trebuie să pună în aplicare austeritatea, prea bine cunoscută în Spania, Portugalia sau Grecia, iar disciplina bugetară va prelungi inevitabil recesiunea.

Cum se poate regăsi calea unei creşteri rapide, pentru a ajunge la pragul de 4% din PIB sub care cresc şomajul şi greutăţile cu bugetul statului? După 23 de ani de capitalism, Polonia nu mai se poate baza doar pe punctele sale forte de competitivitate şi să se mulţumească doar să prindă din urmă ţările dezvoltate. Salariile noastre cresc fără încetare, şi mai devreme sau mai târziu ne vom pierde statutul nostru de loc de producţie la preţ scăzut. Oamenii deştepţi spun că trebuie să ne făurim propriul nostru sector de producţie, care să genereze un randament mare şi deci un potenţial important de creştere. Trebuie să alegem sectoare industriale în care întreprinderile poloneze se descurcă bine, şi să le oferim un sprijin sistematic. Trebuie să investim în inovaţie. Cu alte cuvinte, trebuie mai degrabă să construim o navă puternică decât să aşteptăm ca insula să devină din nou prosperă.

În paralel, trebuie să căutăm pieţe noi, şi nu neapărat în Orientul Îndepărtat, ci chiar în spatele frontierei de Est. "Rusia, de abia a abia a intrat în OMC, Ucraina şi Belarus sunt pieţe mari, unde produsele poloneze au o reputaţie bună, după cum reiese din creşterea comerţului transfrontalier", aminteşte Kuczyński. Dar întocmai cele trei ţări cu care putem face cele mai bune afaceri sunt ţinta unor politici ineficiente bazate pe valori. În timp ce, pentru Europa de Vest, Polonia este încă o ţară de subcontractanţi sau un loc de fabricare, pentru Europa de Est ea este o economie modernă, cea mai apropiată atât din punct de vedere geografic cât şi cultural. Fără extindere spre Est, nu vom putea compensa declinul exporturilor către zona euro.