În litere de culoare roz, galben şi verde, un panou vă invită să treceţi pragul acestei mici librării din strada Froissart : "O gamă largă de cărţi în engleză, spaniolă, italiană, germană, olandeză, greacă, rusă şi scandinavă". În spatele tejghelei, Coralie îşi acordă câteva minute între doi clienţi pentru a mânca o bucată de pizza. Iată 2 ani şi jumătate de când biblioteca este instalată în apropierea instituţiilor europene. "Am venit aici pentru că speram să atragem o clientelă diferită de cea a primului nostru magazin din centrul oraşului. Ne gândeam că funcţionarii europeni sunt oameni mai cultivaţi, care ar fi fost interesaţi de cărţi, dar nu este neapărat adevărat. Mulţi localnici vin de asemenea în magazin". Şi totuşi, librăria, închisă în weekend, funcţionează mai ales în pauza de prânz şi la sfârşitul orarelor de birou.

Mai departe pe stradă, Louis-Philippe, farmacist, îşi aranjează raionul de produse biologice. De cincisprezece ani încoace el serveşte şi sfătuieşte o clientelă în primul rând europeană. "Este o lume aparte, cu o viaţă aparte, cu propriile ei relaţii şi un mod specific de a vedea lucrurile. Cititori care consideră că merită orice", spune el. Farmaciile abundă în cartier deoarece este un serviciu "direct". "În farmacia mea şi în celelalte, există o mulţime de produse naturale, deoarece europenii au grijă de ei înşişi în acest fel mai uşor decât să ia medicamente. Noi trebuie să ne adaptăm oferta !", continuă el. Louis-Philippe recunoaşte că lucrătorii din instituţii "încearcă să se amestece cu populaţia", dar "atunci când au un bun nivel de trai, ei se plâng că nu câştigă suficient, ei trăiesc în afara realităţilor poporului".

Cu ochelari de soare groşi şi negri şi o ţigară în mână, Belgin merge să facă ceva cumpărături. Ea locuieşte într-o locuinţă socială a cartierului european de douăzeci şi trei de ani. "Sunt foarte fericită să trăiesc aici. Cartierul este foarte curat şi sigur. Problema este atunci când sunt summit-uri europene; avem multe dificultăţi, mai ales ca să ne deplasăm, chiar şi pe jos", ne încredinţează aceasta. "Un alt punct negru, costul locuinţei şi vieţii. Chiriile sunt foarte mari pentru localnici. Aici, produsele de consum sunt mai scumpe. Deci, eu îmi fac cumpărăturile în afara cartierului".

Un belgian din patru la limita sărăciei

Cu 46% dintre locuitori de origine străină, Bruxelles este adesea considerat ca fiind laboratorul Europei. Dar este şi un oraş al paradoxurilor : pe când generează 20% din PIB-ul naţional, rata şomajului oscilează în jur de 20% şi un bruxellez din 4 trăieşte sub pragul sărăciei. Pentru bruxellezii care nu profită de impactul direct sau indirect al instituţiilor, Europa este foarte departe de preocupările lor cotidiene. "Am impresia că eurocraţii sunt privilegiaţi : au salarii bune, plătesc mai puţine impozite. Dar nu am nimic împotriva lor, să nu mă înţelegeţi greşit !", zâmbeşte Nelly, 71 de ani. Aşezată la umbră, pe o bancă în Place du Jeu de Balle în cartierul Marolles, supraveghindu-şi căruciorul, ea continuă: "în acest cartier, oamenii se preocupă să aibă un acoperiş deasupra capului şi un revenit. Nu este uşor în fiecare zi. Am lucrat treizeci şi patru ani, dar nu am dreptul la o pensie completă. Din fericire, trăiesc într-un mic apartament social şi mănânc la restaurantul social".

Câteva străzi mai departe, Alain ajută copiii din asociaţia nonprofit "Les Ateliers populaires" să-şi vândă pungile de popcorn pentru a-şi finanţa activităţile. "Cu atât mai bine dacă instituţiile sunt în Bruxelles şi aduc bani, dar asta nu mă face să mă mândresc", declară el. "Oraşul a fost un pic masacrat, printre altele din cauza acestora, şi de asta ne-am fi lipsit". Într-adevăr. Pentru Nicolas Bernard din cadrul FUSL (Facultés Universitaires Saint-Louis), doctor în drept şi licenţiat în filosofie, "proasta imagine a europenilor în mintea bruxellezilor vine mai ales din faptul că Europa s-a construit în ciuda regulilor urbanistice cele mai elementare (LLB 21/6). De altfel, niciodată nu s-a încercat să se construiască o identitate europeană în raport cu Belgia. Niciodată nu a fost posibil de a implica bruxellezii deoarece Europa s-a construit în mare parte pe spinarea lor fără a le fi cerut părerea". Eric Corijn, de la VUB (Vrije Universiteit Brussel), sociolog şi filozof al culturii, analizează : "Arhitectura trebuie să depună o influenţă mobilizantă asupra ţesăturii urbane în care se integrează, şi nimic dintre acestea nu a avut loc la Bruxelles. Cartierul european ar trebui să devină marea piaţă a Europei. El ar trebui să găzduiască un muzeu european, universităţi europene, etc. Numai astfel Bruxelles ar putea adopta rolul de laborator al Europei", conchide acesta.

© La Libre Belgique. Tous droits réservés. info@copiepresse.be