Alegeți o limbă
“Nu există alternativă”, declara acum patru ani în Parlamentul European Franco Frattini, comisarul european pentru Justiţie, Libertate şi Securitate. “Infractorii dispun de o tehnologie mai performantă decât a noastră” – motiv pentru care a anunţat două planuri. Primul presupune supravegherea permanentă a tuturor graniţelor exterioare ale Uniunii, inclusiv prin mici avioane fără echipaj, destinate să repereze migranţi pe mare. Al doilea este un proiect de smart borders, altfel spus de recunoaştere a oricărei persoane care intră în sau iese din Europa.
Primul proiect, numit Eurosur – European Border Surveillance System –, va fi demarat pe 1 octombrie 2013 şi este discutat în acest moment în Parlamentul European. “Toate statele-membre trebuie să înfiinţeze un centru menit să coordoneze, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, toate activităţile de supraveghere a frontierelor desfăşurate de poliţie, de sistemul vamal şi de marină”, explică Erik Berglund, directorul Diviziei de Consolidare a Capacităţii Instituţionale din cadrul Frontex (serviciul european de supraveghere a frontierelor cu sediul la Varşovia). “Până acum, transmiterea informaţiilor s-a realizat fără constrângeri”. Proiectul Eurosur are trei ţinte, potrivit lui Berglund: “Să depisteze migranţii ilegali, să combată criminalitatea internaţională şi să-i salveze pe refugiaţii aflaţi în ambarcaţiuni”.
Potrivit mai multor ONG-uri, al treilea obiectiv nu e decât un pretext. “Eurosor este util, probabil, în detectarea ambarcaţiunilor”, spune Stephan Kessler, de la Jesuit Refugee Service, din Bruxelles, “dar nu există încă o procedură capabilă să determine cine îi poate salva ulterior pe refugiaţi şi unde trebuie să ceară azil. Anul trecut, Malta şi Italia au discutat cinci zile despre o ambarcaţiune care plutea în derivă”.
Eurosur, mai degraba şubred?
Potrivit autorilor raportului Borderline, comandat de Fundaţia Heinrich Böll, Eurosur este şubred atât din punct de vedere tehnic, cât şi organizatoric. “Singurii care au analizat în ce măsură funcţionează sistemul sunt Frontex şi firmele care vând dispozitivele tehnice”, spune şi Mathias Vermeulen, coautor şi specialist în drept internaţional la European University Institute din Florenţa. “Nu există organisme de supervizare. Potrivit Comisiei, costurile nu vor depăşi 340 de milioane de euro până în 2020. După calculele noastre însă, suma va fi de două sau de trei ori mai mare”.
În Eurosur s-au investit atât de mulţi bani până acum, încât tăvălugul nu mai poate fi oprit, crede Vermeulen. Nu e şi cazul propunerii cu privire la “graniţele inteligente”, propunere aflată încă pe masa Comisiei Europene. Purtătorul de cuvânt al Comisiei nu vrea să se pronunţe încă, dar se vorbeşte deja despre aşa-numitele Entry Exit System şi Frequent Travellers Programme, inerente sistemului. Vor fi stocate date despre toţi călătorii non-europeni: data naşterii şi locul de intrare, adresa unei eventuale persoane de contact din UE şi date biometrice, cum ar fi amprentele digitale şi o fotografie în format electronic. La ieşirea din Uniunea Europeană, persoana este scanată din nou, pentru ca sistemul să-i repereze pe cei rămaşi în mod ilegal. Numărul de persoane care vizitează anual Europa fluctuează între 100 şi 150 de milioane. De aceea, Max Snijder, consultant în domeniul biometriei, priveşte cu neîncredere noul sistem: “Ne lipseşte complet experienţa unor astfel de sisteme gigantice. Cine va anunţa decesul unei persoane? Şi ce se întâmplă când cineva nu mai pleacă? Nici avioanele, nici patrulele de coastă nu sunt de vreun ajutor în asemenea situaţii. În plus, cui i se va permite să acceseze datele respective?”
Termenul de smart borders a fost ales, probabil, din motive tactice, explică Vermeulen. “Pare să fie vorba de o alegere între graniţe inteligente şi graniţe proaste. Atunci, evident, le alegem pe cele inteligente”. Protecţia datelor rămâne însă, crede Vermeulen, o problemă fundamentală. “Legea europeană spune că nu pot fi înregistrate caracteristicile corporale ale cuiva decât dacă există motive întemeiate pentru a proceda astfel. Aceste rapoarte transformă orice călător într-un potenţial infractor, de vreme ce ele pot viza, de exemplu, persoane care sunt nevoite să rămână în Uniune pentru că au fost spitalizate”.
O imigraţie stăpânită printr-o maşinărie
Comisia pretinde că acest sistem ajută la întocmirea unor statistici referitoare la migraţie. Dacă aşa stau lucrurile, statisticile nu sunt deloc ieftine: instalarea “graniţelor inteligente”costă 450 de milioane de euro, iar funcţionarea lor costă anual 190 de milioane de euro. Şi sistemul de informaţii Schengen – alt proiect IT major al Uniunii Europene – a ajuns să coste până la urmă de cinci ori mai mult decât se estimase iniţial. Experienţa americană îndeamnă la reticenţă. Un studiu din 2008 relevă că, prin control biometric la intrarea în ţară, au fost reperaţi 1300 de vizitatori nedoriţi. Se cheltuiseră deja 1.5 miliarde de dolari. E rentabil să cheltuieşti un milion de dolari pentru fiecare caz? Secure Border Initiative, un proiect de supraveghere permanentă a graniţelor cu Mexicul şi Canada, a înghiţit 3.7 miliarde de dolari. E drept, până în 2010, când robinetul cu bani a fost închis. Prea complicat din punct de vedere tehnic şi nerentabil, a conchis Government Accountability Office. Din păcate, UE nu dispune de un organism asemănător de control al marilor proiecte IT.
Situaţie destul periculoasă într-un sector în care interesele comerciale sunt uriaşe. UE cheltuieşte milioane de euro pentru a rămâne competitivă pe piaţa mondială a tehnologiilor de securitate. Nu întâmplător, Franţa deţine un rol fruntaş în acest domeniu, mai ales că Morpho, gigantul francez specializat în tehnologii de apărare şi securitate, va putea să instaleze, la 1800 de puncte de trecere a frontierei, porţi de detecţie la un preţ de 35 000 de euro bucata.
Eurosur este prezentat mereu ca mijloc tehnologic care nu aduce nici o schimbare esenţială şi care nu necesită, aşadar, o decizie politică. Acum, Parlamentul European se vede pus în faţa faptului împlinit. El va face unele amendamente pe 10 octombrie, dar nu mai poate schimba mare lucru în ceea ce priveşte conţinutul. Tehnica hotărăşte mersul lucrurilor. Nu doar Frontex sau Comisia Europeană, ci şi statele-membre şi parlamentarii cred deseori că mai mult înseamnă mai bine.
“Supravegherea frontierelor devine o maşinărie imperceptibilă, omniprezentă, care împarte neîncetat oamenii în două categorii: dezirabili şi indezirabili”, afirmă Huub Dijstelbloem, autorul studiului "De migratiemachine" ["Maşinăria migraţiei", nu a fost tradus în limba română]. “Nu se precizează însă obiectivul ultim. Asta pentru că nu e destul de clar ce fel de entitate politică este Europa. Logica tehnologică după care se acţionează acum e precară din punct de vedere democratic, întrucât lipseşte perspectiva asupra scopurilor ei ultime, în timp ce impactul este uriaş. Vom trece de la fortăreaţa Europa la o societate bazată pe supraveghere”.
Dezbatere
Şi imigraţia este o afacere
"Astăzi frontierele servesc la generarea de profituri financiare şi ideologice", asigură Claire Rodier, într-un interviu acordat ziarului Libération. Juristă în cadrul Gisti, o asociaţie franceză care acordă sprijin imigranţilor, ea tocmai a publicat "Xénophobie business" ["Afacerea xenofobiei", nu a fost tradusă în limba română], o carte despre gestiunea fluxurilor migratoare de către state. Potrivit autoarei,
fiecare nou dispozitiv de control [pare că] nu are altă utilitate decât să dezvăluie lacunele şi erorile precedentelor, şi ca finalitate, justificarea celor care vor uma. Agenţia europeană a frontierelor, Frontex, este ilustrarea acestui paradox. În 5 ani, şi-a văzut bugetul multiplicat de cincisprezece ori. [...] Ar fi interesant de conturat un bilanţ global al incidenţelor financiare al privării de libertate a străinilor, în centre speciale, gest care reprezintă o parte de loc neglijabilă din 'economia de securizare'. În afara infrastructurilor şi a intendenţei, trebuie luate în considerare costul asistenţei juridice, medicale şi psihosociale, sau cel al escortelor care însoţesc expulzaţii, altă piaţă foarte lucrativă pentru sute de societăţi care asigura securitatea persoanelor. Acest bilanţ, în cifre, ar merita să fie cunoscut de opinia publică.
