Acum abia un deceniu, 22 din fiecare 100 de portugheze nu aveau nici măcar patru clase. Pentru că o generaţie de femei s-a convins că fiicele lor aveau dreptul la un viitor departe de cratiţă, este astăzi posibil să găsim, în Portugalia, mai multe femei de serviciu cu fiice cu studii superioare sau chiar cu doctorate.

Revoluţia nu le-a privit doar pe femei, dar a fost mai spectaculoasă pentru ele. În timp ce bărbaţii terminau, cel puţin, patru clase, multe femei nu reuşeau să termine nici măcar primii ani de şcoală primară. Şi de la acest nivel au plecat în căutarea alfabetizării şi a independenţei.

Să ai un fiu care studiază, în Portugalia de acum 40 de ani, însemna să crezi că ştiinţa va aduce mai mult mâine. Doar cei care aveau această fermă convingere îşi atingeau scopul.

Pretexte pentru a renunţa nu lipseau, după cum bine îşi aminteşte Maria Teresa Correia, de 73 de ani. “Pe vremea mea, puţini sau niciunul ajungeau în clasa a patra, pentru că viaţa era grea. La şcoală totul servea de pretext ca să fim puşi la colţ. Dar cu fiica noastră vroiam să fie diferit. Am făcut multe sacrificii. Un salariu mergea direct spre ea. Trebuia să ajungă pentru a plăti cazarea, mâncarea şi cărţile.” Astăzi, nimeni nu se îndoieşte că a meritat efortul. Maria da Graça, 49 ani, a depăşit toate aşteptările. A studiat psihologie şi a devenit o femeie de afaceri de succes.

Certitudinea unei vieți mai bune

Prin cucerirea salariului a venit şi independenţa. Este certitudinea că o viaţă mai bună începe prin studiu. “Portugalia este ţara cu cel mai mare salt în şcolarizare între generaţii. Femeile sunt de şase ori mai licenţiate decât propriile mame. Există 7 ani de diferenţă de şcolarizare între portughezele de 69 de ani şi cele de 29 de ani. În nicio altă ţară europeană nu se întâmplă asta. În general, diferenţa este de unul sau doi ani”, subliniază Anália Torres, specialist în sociologie.

Dar tot nu s-au terminat discriminările. Salariul mediu al unui bărbat cu doctorat ajunge la aproximativ 2 400 de euro; cel al unei femei, la 1 600. Pentru acelaşi tip de sarcini, ele câştigă, în medie, cu 30% mai puţin.

Până în 2000, diferenţele salariale erau justificate prin mai puţina şcolarizare a femeilor. Acum că situaţia s-a inversat, explicaţiile, avertizează Anália Torres, responsabilă de crearea unei catedre de sociologie a genului în Portugalia, au devenit mai dificile. “Îmi amintesc că am auzit că discriminările între bărbaţi şi femei se vor termina când se va rezolva problema studiilor. Dar, pe măsură ce educaţia sporeşte, cresc şi diferenţele salariale. Şcolarizarea nu rezolvă problema egalităţii.

În laboratoarele Facultăţii de Ştiinţe şi Tehnologie a Universităţii Nova din Lisabona, pe malul sudic al râului Tajo, se văd eprubete, se testează reacţii chimice. Majoritatea experienţelor este făcută de femei. Dar în cabinetele unde se iau decizii sunt doar bărbaţi.

În Portugalia, 65% dintre profesorii universitari sunt femei. Dintre acestea, doar 20% ajung şefi de catedră. Ele dispar, de parcă ar exista o capcană care înghite exclusiv femei”, spune Rosa Paiva, ce conduce asociația femeilor de știință. Altfel spus, cucerirea studiilor superioare de către femei nu s-a tradus printr-o reprezentare echivalentă în sânul structurilor care deţin puterea.

Treburile casnice, doar pentru ele

O echipă a Centrului de Investigaţii Media şi Jurnalism a examinat fotografii şi texte publicate despre intervenţiile în Adunarea Naţională portugheză. Obiectivul, explică Teresa Flores, cercetătoare, era analiza reprezentării mediatice a deputatelor. “Vocea femeilor este anulată, atât în imagine cât în discurs. Câteodată, sunt în centrul atenţiei, dar nu în centrul acţiunii politice. Modul de a prezenta femeile le face să fie invizibile, sau le devalorizează.

Asta se întâmplă atât în rândul autorităţilor, precum în universităţi, rezumă Ana Cabrera, cercetătoare a aceluiaşi grup: “Peste 70% dintre deputate au studii superioare şi 8% studii post-universitare. Sunt foarte pregătite din punct de vedere tehnic, dar sunt în plan secund. Acest lucru reflectă ceea ce se întâmplă în societatea portugheză.”

O altă realitate a societăţii explică de asemenea faptul că femeile nu fac parte din structurile de decizie: timpul cerut pentru treburile casnice, rareori împărţite cu partenerii.

Având printre cele mai mari rate ale populaţiei feminine ce studiază şi munceşte, Portugalia este printre ultimele în privinţa împărţirii sarcinilor.

Femeile au fost capabile să ocupe spaţiul masculin, dar bărbaţii nu au făcut nicio mişcare în sens invers. Nu există nicio posibilitate de a rezolva asta fără o împărţire mai bună a treburilor casnice”, susţine Anália Torres.