Prima Europă, afectată de criza datoriilor suverane, strânge rândurile pentru a se salva de la dezastru. Face acest lucru cu mai mult sau mai puţin succes, dar a reuşit să păstreze unitatea, cel puţin până acum.

A două Europă stă pe margine, urmărind cu preocupare cum se desfăşoară lucrurile în prima Europă. Nu vrea să facă parte din prima Europă, pentru că nu ştie dacă aceasta va supravieţui, iar aderarea ar presupune costuri suplimentare. Dar a doua Europă se teme că, dacă prima Europă va supravieţui, decalajul dintre cele două spaţii va creşte prea mult. Iar, dacă s-ar alătura la un moment dat primei Europe, nu va avea niciun cuvânt de spus în această structură. Schizofrenie.

A treia Europă nu mai este o Europă în adevăratul sens. Trăieşte în umbra fostei sale glorii, acoperită de rugina unui imperiu, convinsă de propria unicitate şi de capacitatea supravieţuirii fără celelalte două Europe. Este dominată de egoism naţional. De aceea, a treia Europă le avertizează pe primele două că nu va ezita să le blocheze progresele dacă va trebui să îşi protejeze propriile interese. Pentru că interesele au prioritate în faţa a orice altceva.

Ţările din prima Europă încearcă să accelereze integrarea şi coordonarea politicilor economice, consolidând, în acest proces, controlul statelor mai puternice asupra celor mai slabe. A doua Europă încearcă să exercite control asupra activităţilor din prima Europă, pentru că toţi călătorim în acelaşi tren. A treia Europă este fericită că a apărut un clivaj, pentru că dorea de mult timp să meargă pe propriul drum.

Marea Britanie, din ce în ce mai marginalizată

Nu este greu de ghicit cine este în această poveste. Prima Europă este zona euro – 17 state care au adoptat o monedă comună, la bine şi la rău. În a doua Europă sunt ţările membre UE care nu fac parte din uniunea monetară: statele scandinave şi noile state membre UE, în special Polonia. Cele mai multe dintre acestea, cu excepţia Danemarcei, nu au altă opţiune în afara celei de a adera la un moment dat la zona euro, dar nimeni nu ştie când se va întâmpla acest lucru.

A treia Europă este Marea Britanie. Mare doar cu numele, afectată puternic de criză, luptându-se cu separatismul scoţian şi fiind din ce în ce mai marginalizată în cadrul Uniunii Europene. Premierul conservator David Cameron a declarat săptămâna aceasta, cu ocazia unei reuniuni a partidului său, că, dacă va fi nevoie, va bloca întregul buget UE pentru perioada 2014-2020.

Bugetul comunitar unea până acum cele trei Europe, dar începe să le dezbine. Berlinul propune un buget separat pentru zona euro, adică pentru prima Europă. Germania plăteşte, deci pune condiţii. Informaţii apărute în presa germană sugerează că, în acest moment, nivelul bugetului ar putea ajunge la 20 de miliarde de euro.

Chiar şi oficialii responsabili de politica europeană a Poloniei recunosc că, mai devreme sau mai târziu, va fi creat un astfel de buget.Sigur că Polonia ar prefera ca acest lucru să se întâmple mai târziu decât mai devreme; în plus, ar prefera ca decizia de constituire a unui nou buget să nu presupună reducerea primului. Din păcate, acest lucru este improbabil. Britanicii vor ajuta, fiind dispuşi să blocheze bugetul pentru a reduce propria contribuţie la finanţele Uniunii Europene.

Prin urmare, ideea unui buget unic pentru cele trei Europe nu poate fi susţinută cu argumente. Ceea ce Polonia poate face şi trebuie să facă este să încerce amânarea deciziei de scindare a bugetului. Şi să adere la prima Europă cât mai rapid. Presupunând că mai are la ce să adere.