Alegeți o limbă
Îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare bej şi cu un pulover asortat, fumează o ţigare. Ducesa de York face o mică pauză. A început filmările de dimineaţă devreme, iar zilele sunt foarte lungi aici, la Primăria din Bruges. “Sunt mama a trei băieţei frumoşi”, spune ea. “Ce am de făcut? Îmi petrec timpul inventând comploturi periculoase.” Zâmbeşte şi revine pe platoul de filmare.
“Este o zi mare”, declară Deborah Goodman, responsabilă de relaţia cu presa, prezentând varietatea de mâncăruri (cu arome mai degrabă nesavuroase) aşezate pe mese. “Sărbătorim Crăciunul. Ducele de Warwick tocmai s-a întors după ce l-a omorât pe tatăl lui Elizabeth. Putem spune că atmosfera este destul de încordată.”
Se filmează “The White Queen” (“Regina albă”) un serial televizat în zece episoade pentru BBC, destinat difuzării la nivel global. Având un buget de 22 de milioane de euro pentru zece episoade, este un proiect serios. Dar nu acesta este motivul pentru care presa are acces astăzi pe platoul de filmare: serialul, care necesită 125 de zile de filmare, este realizat în totalitate în regiunea Flandra.
Sala în stil gotic a Primăriei reprezintă, în film, Curtea regală a Palatului Westminster. Strada “Saint-Esprit” este o stradă londoneză din Evul Mediu. Biserica Notre-Dame va fi Catedrala Westminster. Iar Capela Saint-Sang este Turnul Londrei.
Încununarea eforturilor din ultimii ani
Unele scene se vor filma la Ypres, Rumbeke, la Damme şi chiar pe aeroportul Ursel, fiind stabilite cel puţin 23 de locaţii pentru primele trei episoade. Filmul va fi realizat pe parcursul mai multor săptămâni în uzina vecină a companiei Philips. Oare Flandra este pe cale să devină Hollywood-ul de la Marea Nordului?
Cinematografia este onoarea Flandrei. La Ostende s-a filmat coproducţia belgiano-britanică “Third wave” (“Al treilea val”). La Beringen, Stijn Coninx lucra la filmul italiano-flamand “Marina”. La Anvers, Beringen, Gand şi Lanaken sunt filmate seriale. O activitate care nu are nimic excepţional. Flandra şi Wallonia au devenit regiuni atrăgătoare pentru industria cinematografică deoarece prezintă trei avantaje majore: sunt pline de locaţii interesante pentru cineaşti, dispun de specialişti bine-pregătiţi, dar, în primul rând, este vorba de un set de facilităţi fiscale – Tax Shelter (paravanul fiscal).
Filmul “The White Queen” este încununarea eforturilor din ultimii ani. “S-a ezitat mult timp între Irlanda şi Flandra”, explică Eurydice Gysel, reprezentantul casei de producţie Czar. “Facilităţile fiscale ne-au convins să venim aici. Nu mai spun că aici există numeroase locaţii autentice şi o mare libertate de filmare. Pot fi realizate filmări de calitate: echipele pot lucra cu decoruri autentice, iar multe scene sunt filmate în aer liber, ceea ce costă mai mult. La Londra, echipele de filmare britanice nu mai găsesc exterioarele pe care le caută. În schimb, oraşul Bruges are numeroase locaţii care seamănă cu secolul al XV-lea; este nevoie de ele.”
Mediile financiare sunt optimiste
Pentru a beneficia de paravanul fiscal, un regim de exonerare fiscală de 150 % asupra sumelor investite în producţiile audiovizuale, o companie străină trebuie să aibă un partener belgian. Mi se spune că “Ţara Galilor este pe cale să creeze un sistem asemănător”, iar “Marea Britanie doreşte să repatrieze cât mai mult din serialele turnate pentru BBC”. Dar Flandra veghează. Pregăteşte lansarea proiectului “Screen Flanders” (“Ecranul Flandrei”), o reacţie fiscală la fondul de investiţii Wallimage (destinat promovării audiovizualului în Wallonia), care prevede acordarea de credite rambursabile producătorilor. Flandra speră că astfel va opri relocările în Wallonia, în special pentru activităţile de post-producţie.
“Filmele ‘Parade's end’ şi ‘The White Queen’ sunt două producţii care au avut un impact foarte pozitiv pentru noi”, afirmă Katrien Maes. “Avem mulţi specialişti, iar producătorii apreciază flexibilitatea şi capacităţile polivalente ale echipelor noastre. De asemenea, avem foarte multe locaţii pe o arie foarte mică. Sunt multe avantaje, iar oamenii transmit informaţia, pentru că este o lume foarte mică”, explică Maes.
Şi mediile financiare sunt optimiste. “Suntem singurii care propunem un fond necondiţionat. Prin acest sistem, clienţii noştri investesc fără a şti în ce producţie. Acest lucru permite deblocarea imediată a fondurilor. De circa un an, sistemul este cunoscut în străinătate şi simţim că cererea este în creştere”, explică David Claikens, de la Fortis Filmfonds (BNP Paribas).
Prestigiul şi perspectivele comerciale asociate cu producţia “The White Queen” i-au permis să beneficieze de cea mai mare sumă acordată până acum prin proiectul Tax Shelter (paravanul fiscal). Despre ce sumă este vorba? “Nu am dreptul să o dezvălui, dar este cea mai mare sumă care se poate obţine”. Mai precis, peste 10 milioane de euro.
