Sunt băncile pe cale de a slei proiectele de reglementare ale finanţelor internaţionale ? În orice caz, ele se agită mult în coridoarele Parlamentului de la Strasbourg sau Comisiei Europene, la Bruxelles, pentru a-şi face cunoscut punctul lor de vedere. Şi, cum nu au practic niciun adversar, se poate zice că îşi fac mendrele. Taxă bancară, control al comisioanelor, reglementare a fondurilor speculative, interdicţia vânzărilor short... subiectele de lobby-ing nu lipsesc. Şi asta e ceea ce provoacă îngrijorări printre unii euro-deputaţi, de toate culorile politice, care au luat iniţiativa, săptămâna trecută, de a lansa un apel pentru a denunţa inegalitatea acestei lupte de influenţă între, de o parte lumea atotputernică a finanţelor, şi de cealaltă o societate civilă aproape absentă.

Pe 1 iulie, europarlamentarul socialist Pervenche Berès, care prezenta principalele concluzii ale raportului său asupra crizei financiare, a făcut o mică senzaţie sugerând lansarea unui apel statelor membre spre a boicota banca Goldman Sachs. Dar, atenţie, nu este cazul de a sărbători prea repede, deputata nu îşi face nicio iluzie. "Această propunere nu va fi reţinută în cele din urmă, a spus ea, dar este o modalitate de a pune problema dublei puteri ale acestor bănci".

Un grup de experţi prezidat de un consilier al BNP-Paribas

Entrism-ul a devenit o specialitate a băncilor. De exemplu, legislaţia în curs de elaborare cu privire la supravegherea financiară europeană este rezultatul direct al unui raport comandat de către Comisie şi prezentat pe 25 februarie 2009. Iar acest text, considerat ca fiind foarte timid, a fost scris de un grup de "experţi", prezidat de Jacques de Larosière, fostul patron al Băncii Franţei, dar mai ales actualul consilier al şefului executiv al BNP Paribas, înconjurat de şapte profesionişti dintre care trei vin din sectorul privat, chiar dacă au ocupat la un moment sau altul funcţii publice : Rainer Masera (fost Lehman Brothers), Otmar Issing (Goldman Sachs) şi Onno Ruding (Citigroup). Fie patru bancheri (din trei instituţii americane...) şi un al cincilea, Callum McCarthy, fost preşedinte al Autorităţii Serviciilor Financiare britanice, notoriu opus oricărei supravegheri prea restrictive. Fie o majoritate provenind sau apropiată de industria financiară... Cum să nu te miri de rezultat în aceste condiţii ?

"Ce e mai normal", se apără anturajul lui Michel Barnier, Comisarul pentru Piaţa Internă şi Servicii Financiare, "sunt cei mai buni experţi într-un domeniu înfricoşător de tehnic. Prin urmare, pe cine altcineva să consultăm?" Aici este problema. "Funcţionarii Comisiei sunt incompetenţi în această materie, confirmă un funcţionar francez la Bruxelles. Aşa că ei se bazează pe sfatul băncilor".

O hărţuire transparentă, puternică şi eficace

Cazul este suficient de grav pentru ca Michel Barnier să recunoască, săptămâna trecută, că există o problemă şi că trebuie "mai multă diversificare şi deschidere" a acestor faimoase "grupuri de experţi". Comisia s-a înconjurat, în decursul anilor şi în lipsă de personal şi competenţe suficiente în acest domeniu, de peste o mie de "grupuri de experţi" care o sfătuiesc în elaborarea legislaţiei. Funcţionarea, compoziţia şi puterea acestor grupuri sunt opace, precum denunţă în mod regulat ONG-ul Alter-EU, care s-a specializat în urmărirea lobby-urilor care operează la Bruxelles. Numai în domeniul financiar, se pot număra 19, acţionând pe lângă direcţia generală a pieţei interne.

Potrivit Alter-EU, care a publicat în octombrie 2009 un studiu pe această temă, opt dintre aceste comitete sunt dominate de lumea financiară, cum ar fi cele privind produsele financiare derivate, problemele bancare sau manipularea pieţei. Comisiei nu-i convine să fie întrebată despre aceste grupuri de experţi: Libération i-a cerut o listă completă şi compoziţia exactă a acestora. După două luni, ea ne-a dat o listă de... link-uri web. Informaţia furnizată este cel puţin incompletă : grupul "problemelor bancare" dă desigur numele experţilor, dar nu precizează societăţile cărora aceştia aparţin. Cel asupra produselor derivate ne semnalează că sunt 34 de experţi reprezentând băncile şi 10 reprezentând puterea publică, dar numele din sectorul privat sunt ascunse...

Este surprinzător să constaţi că reprezentanţii industriei financiare care deservesc în aceste grupuri sunt aproape de două ori mai numeroşi decât funcţionarii însărcinaţi cu elaborarea legislaţiei în domeniul financiar. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că nici unul dintre textele în discuţie în Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri nu reprezintă o ruptură reală. "Ce-i mai surprinzător este faptul că Comisia este foarte sensibilă la discursul dominant al băncilor anglo-saxone, continuă funcţionarul nostru francez. Ca şi cum cel mai important ar fi să nu ne supărăm cu Statele Unite". Conform opiniei mai multor eurodeputaţi, această muncă de hărţuire a băncilor este relativ transparentă. Dar puternică, foarte puternică. Şi deci eficace.