Angela Merkel a dorit amânarea planului privind noul sistem de supraveghere al Băncii Centrale Europene pentru a amâna până după alegerile din Germania deciziile de utilizare a fondurilor pentru recapitalizarea băncilor.

Pentru a analiza acest acord meschin, evaziv şi lipsit de responsabilitate – un exerciţiu lingvistic complicat care s-a prelungit până după miezul nopţii -, este necesar să vedem proiectul iniţial şi cel modificat.

Iată varianta iniţială, pe care liderii europeni începuseră să o discute joi: “Trebuie să ne îndreptăm spre o infrastructură financiară integrată, deschisă, în măsura în care este posibil, tuturor statelor membre care doresc să participe. În acest context, Consiliul European invită la începerea elaborării, în mod prioritar, a propunerilor legislative privind Mecanismul Unic de Supraveghere, cu obiectivul de finalizare a acestuia până la sfârşitul anului”.

În continuare, prezentăm textul aprobat la summit: “Trebuie să ne îndreptăm spre o infrastructură financiară integrată... În acest context, Consiliul European invită la începerea elaborării, în mod prioritar, a propunerilor legislative privind Mecanismul Unic de Supraveghere, cu obiectivul ajungerii la un acord privind cadrul legislativ până la 1 ianuarie 2013. Elaborarea metodelor operaţionale de implementare va avea loc în cursul anului 2013”.

Evitarea unui vot dificil

Nu este vorba de vreun succes. Uniunea Europeană a mers de la stabilirea unui termen-limită pentru “finalizarea” proiectului la un termen pentru “ajungerea la un acord”, iar programul a fost amânat din decembrie 2012 până anul viitor. Acest lucru înseamnă că Angela Merkel amână utilizarea fondurilor acordate prin Mecanismul European de Stabilitate pentru recapitalizarea băncilor până după alegerile din septembrie 2013, modificând semnificativ decizia luată la summitul din iunie.

Da, cancelarul german a evitat un vot dificil în Bundestag. Da, Uniunea Europeană a revenit asupra unei decizii care, când fusese luată acum patru luni, era salutată ca fiind un pas pozitiv vital în sensul detaşării sistemului bancar de statele suverane.

Liderii UE au avut timp de gândire – oferit de preşedintele BCE Mario Draghi – pentru rezolvarea problemelor, au evitat asumarea responsabilităţii pentru că presiunile pieţelor financiare au dispărut. Este o indiferenţă asemănătoare cu cea atribuită Mariei Antoaneta, când aceasta a spus celebra frază “nu au pâine, să mănânce cozonac”; în contextul în care agonia din Spania riscă să conducă la divizarea ţării, iar aproximativ 1 000 de greci rămân zilnic fără locuri de muncă, liderii UE au petrecut o noapte lungă pentru a hotărî înlocuirea cuvântului “finalizare” cu “ajungerea la un acord”, totul pentru a evita asumarea responsabilităţii.