În Schanzenviertel, unul dintre cartierele "boeme" din Hamburg, aprilie 2010.

Fără cartiere pentru artişti

Prime victime ale gentrificării anumitor cartiere ale metropolelor europene, artiştii sunt totuşi consideraţi ca fiind responsabili. Aceasta pentru că mulţi dintre ei au dorit efectiv să facă parte din "establishment", regretă scriitoarea Tanja Dückers.

Publicat pe 16 iulie 2010 la 11:27
Retinafunk  | În Schanzenviertel, unul dintre cartierele "boeme" din Hamburg, aprilie 2010.

In aproape toate metropolele europene, rezidenţii şi artiştii se bat împotriva gentrificării cartierului lor. Creatorii sunt totuşi din ce în ce mai prost văzuţi. Altădată purtători de cuvânt ai avant-gardei rebele, aceşti bărbaţi şi aceste femei doresc de acum înainte să facă parte din "establishment".

De mai multe decenii într-un imens număr de mari oraşe europene esenţialul culturii paralele se instalează în cartiere lăsate în paragină, unde insuflă o nouă viaţă. Adeseori, la originea numeroaselor proiecte de renovare urbană se află artiştii şi creatorii. Mereu în căutare de locuinţe avantajoase, de ateliere sau birouri, ei investesc în cartierele pe care ceilalţi s-au grăbit să le părăsească. Mul timp, această tendinţă părea că permite criticii sociale de stânga să contureze legături strânse cu diverse forme de exprimare artistică. In oraşe ca Frankfurt, Hamburg sau Berlin, aceşti rezidenţi creativi şi-au apărat locul - adeseori cu mult umor şi putere de convingere - împotriva urbaniştilor obstinaţi şi a promotorilor imobiliari fără scrupule. Un mare număr de cartiere din aceste oraşe sunt extrem de căutate datorită lor. De la reunificarea germană încoace, ocupantul clasic cu motivaţii politico-ideologice a fost înlocuit cu artistul şi ambiţiile sale personale.

Tensiuni între extrema dreaptă autonomă şi creatorii afiliaţi

Asistăm aproape peste tot la acelaşi fenomen: la Berlin, Hamburg sau Köln ca şi la Amsterdam, Copenhaga, Barcelona, Londra, Varşovia sau Praga, de îndată ce artiştii îşi aleg undeva domiciliu, sunt urmaţi imediat de o sumedenie de cafenele şi restaurante la modă. Sosesc ulterior tinerii - barbă de cinci zile pentru bărbaţi şi look nostalgico-vintage pentru femeile neo-post nu se ştie ce - care se aruncă cu înverşunare pe ordinatoarele portabile şi se lansează în noi "proiecte". Cartierul ocupat câştigă din senin în atractivitate, se instalează magazine independente, urmate de galerii şi de cabinete de arhitecţi. Foarte repede, chiriile cresc.

Atacul purtat de curând de către militanţii autonomi de stânga împotriva unei galerii berlineze este simptomatic al acestei schimbări de statut. Artiştii şi creatorii nu mai sunt purtătorii de cuvânt ai unei avant-garde rebele ci precursorii unei gentrificări a cartierelor şi reprezentanţii unei noi burghezii de proprietari.

Newsletter în limba română

Aceste tensiuni nu dovedesc doar concepţiile artistice reacţionare ale agresorilor, care, evident, nu pot tolera prezenţa artiştilor decât atunci când aceştia servesc obiectivelor lor. Ele demonstrează în acelaşi timp în ce fel s-a schimbat raportul dintre artă şi sensibilitate politică. A trecut deja mult timp de când artiştii, cu ochelari lor de creator şi ţinutele la modă, nu mai doresc să atingă valorile burgheze ci doresc dimpotrivă să facă parte din establishment. Au crescut într-o epocă în care economia creativă a devenit un sector în creştere rapidă, o industrie a serviciilor care atrage investitorii.

Artişti care nu îşi pot plăti chiria

Şi nicăieri în altă parte nu este mai vizibilă decât aici această intersecţie a creaţiei şi a mediilor de afaceri. Imaginea artistului ca un suflet solitar, un pustnic trăind la marginea societăţii, a murit demult. Astăzi, artiştii de succes sunt prezenţi la toate chefurile şi cam peste tot unde este bine să fii văzut. Ei îşi îngrijesc reţelele asemeni unor oameni de afaceri, se expun în târguri artistice peste tot în lume şi iau avionul la fel de des precum unii se urcă în autobuz. Ca peste tot altădată, gloria este rezervată unui mănunchi de "happy few"[fericiţi ai soartei]care reuşesc să îşi croiască drum. Cariera lor inspiră o întreagă generaţie de epigoni pentru care arta nu mai este o excepţie într-o traiectorie profesională precară, ci doar un simplu mijloc de de a-i dribla pe ceilalţi. Este deci natural ca urbaniştii şi investtorii să facă ochi dulci unui clişeu care nu are decât un foarte mic raport cu realitatea. Potrivit celebrelor teorii ale sociologului american Richard Florida, există o legătură strânsă între cultură şi creştere economică, prin care mediul cultural ar fi un factor primordial.

In oraşe ca Hamburg, Köln sau Berlin, care se doresc adevărate panacee ale creaţiei, majoritatea artiştilor aparţin - potrivit venitului lor mediu anual - straturilor populare inferioare. Sunt adeseori primii care trebuie să părăsească cartierele la a căror regenerare au contribuit, nemaivând mijloacele să plătească chiriile prea ridicate. Artiştii şi creatorii care încarnează în prezent gentrificarea cartierelor în paguba restului scenei artistice, sunt adeseori văzuţi de către opinia publică drept mari câştigători ai sistemului. Această interpretare demonstrează mai ales cum un Zeitgeist [spirit al timpului] liberal a ajuns să creeze o modă pe care însăşi militanţii stângii autonome sunt gata să o ia în serios.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect