Anul viitor, UE va consacra 6,4 miliarde de euro pentru finanţarea de proiecte în domeniul cercetării şi inovării. Indispensabil, potrivit irlandezei Máire Geoghegan-Quinn, comisarul european pentru Cercetare, Inovare şi Ştiinţă. Investiţia în inovare este "singura cale inteligentă de a ieşi din criză", a spus ea. Fondurile vor proveni din programul european pentru cercetare care, din 2007 în 2013, are un buget de 50 de miliarde de euro. Alfred Kleinknecht, profesor de economie şi inovare la Universitatea Tehnică din Delft (Olanda), a evaluat ce s-a întâmplat cu aceşti bani în anii precedenţi.

Trouw: Uniunea Europeană a prezentat aceşti 6,4 miliarde de euro ca fiind cea mai mare investiţie făcută vreodată de UE în cercetare şi inovare. Cifra pare impresionantă, dar este ea cu adevărat ?

Kleinknecht: Par într-adevăr a fi o mulţime de bani, dar în realitate nu este o sumă neobişnuită. Este destinată tuturor celor douăzeci şi şapte de state membre ale UE. Odată distribuită, valoarea dintr-o dată pare mult mai puţin impresionantă.

Credeţi, precum comisarul european, că este o măsură împotriva crizei ?

Nu. Pe termen scurt, acest buget nu va avea niciun efect asupra economiei. Proiectele care vor fi finanţate cu aceşti bani trebuie întâi să fie lansate. Va trebui să aşteptăm între cinci şi cincisprezece ani înainte ca acestea să ducă la ceva. Este o investiţie pe termen lung.

Credeţi că acest buget va da naştere la mai multe proiecte de inovare ?

Această măsură are avantaje si dezavantaje. De exemplu, aceşti bani nu sunt uşor accesibili. Cererea trebuie făcută după anumite protocoale şi aceste abordări necesită săptămâni de lucru pentru cercetători. Este un adevărat circ birocratic, care implică aproape nevoia de a angaja o persoană numai pentru aceste demersuri. Totul a fost încuiat pentru a preveni frauda. Pentru UE, este o alegere între două rele: riscul de fraudă sau multă hârţogărie. Alegerea care a fost făcută este de înţeles, dar pentru acest motiv, personal nu m-aş lansa niciodată într-un astfel de proiect.

Dacă nu aţi face-o, cine o va face ?

În timpul evaluărilor, am văzut că era vorba aici mai ales de elita europeană în materie de inovare. Astfel se face şi o selecţie : mai mult de jumătate din proiecte sunt eliminate în timpul procedurii de selecţie. Ceea ce rămâne, sunt companii ca Philips. Ei au un departament dedicat acestui tip de birocraţie. Avantajul este că proiectele realizate cu aceste fonduri sunt în general de nivel înalt şi ambiţioase. Proiecte care, fără aceşti bani, nu ar fi putut probabil exista.

În cadrul acestei măsuri, UE rezervă bani pentru sectoare cum ar fi TIC-urile (tehnologiile de informaţie şi comunicaţie). În acest fel, Bruxelles influenţează domeniile de cercetare. Este acesta un lucru bun ?

Bruxelles determină astfel aproximativ în ce sectoare vor avea loc majoritatea cercetărilor. Nanotehnologiile sunt una dintre temele actuale în centrul atenţiei. Cercetătorii îşi leagă proiectele de această specialitate: brusc, fiecare proiect are un nano-component. Ne putem întreba dacă această influenţă de la Bruxelles este adecvată. Dar există şi avantaje. În Statele Unite, sectorul TIC şi-a datorat creşterea subvenţiilor guvernamentale, care erau special menite acestui sector. Fără aceste fonduri, Microsoft şi Intel nu ar fi putut ajunge la o astfel de amploare.