Primavera Piazza [Piaţa Primăverii] din Pomigliano d’Arco. Aerul este încărcat, sunt 40 de grade Celsius, furtuna se apropie. Clopotele au sunat amiaza. O pereche de tineri italieni traversează în grabă piaţa. "Sunt polonizaţi. Aceştia au hotărât să se polonizeze, iar acum trebuie să facă faţă", spune Gianluca Pagano, 39 de ani, fost muncitor la Fiat.

"Polonizarea" muncitorilor italieni sau chiar adâncirea "sclaviei" la care muncitorii polonezi sunt supuşi de multă vreme, a constituit subiectul principal al mitingurilor sindicale, al argumentelor publicitare şi al slujbelor de duminică din Pomigliano d'Arco şi din alte câteva zeci de orăşele din jurul Vezuviului. "Mai întâi este Tychy în Polonia, mai apoi, din nefericire, China. Exploatare. Aceasta va ajunge în cele din urmă aici. Dar mai întâi ne vor distruge", se plânge domnul Pagano, sorbindu-şi cafeaua.

A fost un şantaj

La un referendum organizat în luna iunie, Fiat a propus muncitorilor o alternativă simplă: fie vor investi 700 de milioane de euro în uzină în schimbul angajamentului acestora că vor lucra mai mult, fie, în ciuda presiunii politice de la Roma, nu vor transfera producţia noului model Fiat Panda de la Tychy la Pomigliano.

În varianta a doua, aproape 5.500 de muncitori de la Fiat şi 10.000 de muncitori care lucrează pentru furnizorii locali vor fi concediaţi Şi trebuie reamintit faptul că uzina Fiat reprezintă de zeci de ani singura sursă de venit din Pomigliano. "A fost un şantaj, nu un referendum. Ne-au pus pistoalele la tâmplă", spune părintele Paolo Farinella. Confruntaţi cu perspectiva şomajului şi ameninţaţi cu poveşti despre muncitorii polonezi dispuşi să lucreze sâmbăta şi duminica, aproximativ 63% din muncitorii de la Fiat au votat în favoarea reorganizarii activităţii.

Este vremea siestei, iar în barul Viale Alfa Romeo, câteva zeci de muncitori sunt în pauză. "Am votat ‘da’ deoarece am avut mâinile legate", pretind aceştia. Aceştia au fost de acord să lucreze în trei schimburi (faţă de două până acum), până duminica dimineaţa (faţă de săptămâna de lucru care se termina vinerea), au fost de acord şi cu dreptul directorului de a le solicita să lucreze peste program în cazul creşterii comenzilor, cu un cotrol mai strict al concediilor medicale, pauze de masă mai scurte şi restricţii privind dreptul la grevă.

Italienii, leneşi?

Am întrebat dacă Pomigliano poate ajunge din urma Tychy, cea mai productivă uzină Fiat din Europa. "Se spune că suntem leneşi. Dar oare nu eşti tu, polonezul, cel care e un pic nebun? Nu te-ai întrebat niciodată de ce trebuie să slugăreşti în felul asta?" spune Raffaele, suporter al sindicatului FIOM, care le-a cerut muncitorilor să voteze ‘nu’.

Soţia lui Raffaele ne-a spus că ea a acceptat să se căsătorească şi să aibă trei copii cu un bărbat care se întoarce acasă de la lucru în fiecare seară şi nu doar duminica dimineaţa. În Italia există fabrici unde se lucreaza în trei schimburi dar nu cea în care soţul ei a fost de acord să se angajeze deoarece, acesta nu merge la muncă într-o uzină de genul celei în care tatăl şi bunicul său au lucrat. "A fost de acord să fie plătit mai puţin pentru a se bucura mai mult de viaţă. Da, cu cât lucrăm mai puţin, cu atât suntem mai fericiţi. Este anormal acest lucru?" întreabă Agnese, 36 de ani.

Bolile profesionale şi ritmul rapid al vieţii s-au răspândit din nord spre sud de multă vreme deja. "Situaţia se înrăutăţeşte", "lumea se destramă", spun mulţi oameni din Pomigliano. Agnese arată spre două mici magazine situate sub balconul ei din Via Ercole Cantone. În ciuda siestei, ambele sut deschise. "Patru ore înainte de siestă şi patru ore după siestă : aşa a fost întotdeauna. Este felul în care am construit bogata noastră ţară, nu-i aşa? Şi acum? Opt ore de muncă pe zi nu e de ajuns? Câte ore muncesc aceste fete pe zi? Cine mănâncă la cină împreună cu copii?" Agnese arată din nou înspre vânzatoarele din magazin.

Mai degrabă condiţii de lucru ciudate

Muncitorii nu neagă faptul că în Pomigliano, cineva care nu este din sudul Italiei ar putea considera condiţiile de lucru din fabrica lor "ciudate". Nu au instalat directorii uzinei un uriaş ecran cu plasmă în sala de asamblare pe timpul recentului campionat mondial de fotbal, pentru ca muncitorii să poată viziona meciurile echipei naţionale fără a-şi pierde salariul? "Asta e adevărat. Dar şi administraţia, directorii şi capitaliştii au vizionat meciurile mondialului" au răspuns muncitorii.

Este adevărat că unul din patru muncitori a fost în concediu medical în a doua zi a alegerilor parlamentare din 2008 pentru a participa la mitingurile sindicale din Pomigliano şi Napoli ori pentru a se odihni acasă? "Ei bine, da, am exagerat un pic, atunci" , recunosc patronii de la Viale Alfa Romeo, clătinând uşor din cap.

"Modelul Pomegliano" – despre care mass-media italiană spune că forţează muncitorii să accepte contracte de muncă dure pentru ca nu cumva producţia să fie mutată în altă parte – a devenit din ce în ce mai controversat. Mai ales că Fiat tocmai a anunţat că intenţionează să producă un nou microbuz în Serbia, un comunicat care ar putea fi doar un pretext pentru o altă negociere a contractelor muncitorilor.

Osservatore Romano, cotidianul oficial al Vaticanului, s-a opus cu fermitate delocalizării producţiei industriale. Ezio Mauro, redactor şef al celui mai popular cotidian, La Repubblica, avertizează că "modelul Pomogliano" poate să anuleze în mod efectiv drepturile muncitorilor garantate de sindicatele în Europa occidentală, în anii1970. "Fiţi atenţi pentru că foarte curând veţi fi înlocuiţi în Polonia ori Serbia cu asiatici ieftini", prevesteşte Gianluca Pagano. Mâine acesta se va afla din nou în Piazza Primavera pentru a se bucura de viaţa încă ne-polonizată.