Știri Alegeri în Catalonia

Ce se va întâmpla a doua zi?

Naţionaliştii catalani vor obţine probabil majoritatea la alegerile regionale din 25 noiembrie. Totuşi, referendumul pentru independenţă pe care aceştia îl promit va trebui să obţină mai întâi aprobarea Madridului şi să stârnească entuziasmul catalanilor, ceea ce nu este neapărat cazul.

Publicat pe 22 noiembrie 2012 la 17:28

25 noiembrie se apropie - Ziua Z pentru Spania. Oricare ar fi rezultatul alegerilor, nu va însemna sfârşitul dezbaterii asupra viitorului nostru, şi nici cel al dezbaterii asupra direcţiei pe care o va lua Catalonia. Va fi doar începutul unei lungi perioade în care vor fi redefinite relaţiile noastre economice şi politice cu Spania. Deşi mulţi cred contrariul, şi sunt încrezători că totul poate fi reglat rapid, ne aşteaptă un parcurs îndelungat şi istovitor.

Unul dintre aspectele cele mai marcante ale evenimentelor din Catalonia în ultimele luni este rapiditatea cu care o parte deloc neglijabilă din populaţia catalană şi-a schimbat părerea despre propunerea de acord economic cu Madrid. Înainte acesta era dorit, dar considerat ca fiind greu de obţinut, acum se crede că trebuie să fie respins cu orice preţ. Ceea ce ar fi bine - pentru cei care cred în miracole. Dar în economie, ca şi în toate cele, nu există căi reale sau scurtături către astfel de soluţii rapide. Procesele cu adevărat definitorii, precum cel în care ne aflăm, sunt lungi şi anevoioase, cu paşi înainte şi înapoi, iar rezultatul lor nu este deloc sigur.

Şi odată cu Ziua Z va veni şi ziua de după, despre care în definitiv este vorba în aceste alegeri. Sondajele prevăd o foaie de parcurs politic, care, cu excepţia unei prăbuşiri posibile a PSC-ului [Partidul Socialist Catalan], nu este foarte diferită de conformaţia actuală a peisajului politic. O mare majoritate dintre membrii diferitelor grupări sunt în favoarea independenţei (CiU, ERC şi ICV), o minoritate (PP şi Ciutadans) este opusa acesteia, iar PSC-ul este undeva la mijloc - în favoarea auto-determinării, dacă poate fi instituită legal. Ceea ce înseamnă o majoritate covârşitoare în favoarea unei consultări publice. În ziua de după alegeri, deci, ar putea fi pusă pe masă problema crucială a referendumului. Şi aici va avea loc bătălia în anii ce vor urma.

Focul pistolului de start

Dar trebuie să începem cu întrebarea dacă statul spaniol îl va permite sau nu. Este un subiect greu pentru Madrid: acceptarea apelului pentru un referendum, indiferent de modul în care este pusă întrebarea, înseamnă acceptarea esenţei dezbaterii care ne-a condus în ultimii ani în această confruntare cu Spania. Mă refer la recunoaşterea suveranităţii catalane ca fiind distinctă de cea spaniolă - o suveranitate catalană capabilă să decidă de propriul viitor. Aceasta este inima problemei. În ziua de după alegeri vom auzi focul pistolului de start - şi nu al cursei pentru independenţă, ci pentru cea care conduce la un referendum în care s-ar cere părerea publicului catalan cu privire la ceea ce vrea să facă şi cum ar trebui plămădite relaţiile sale economice şi politice cu Spania.

Newsletter în limba română

Aceasta este întrebarea cu care ar fi trebuit să începem, dar în toiul alegerilor pare să fie secundară pentru toată lumea. Dezbaterea publică (din ziua de după) se va concentra asupra întrebării dacă vrem să fim independenţi sau nu, în sfera economică, dacă vom fi în Uniunea Europeană, sau dacă vom păstra euro ca monedă. Măcar de ar fi vorba despre asta!

Ar presupune că Spania va fi fost de acord să-şi reformeze radical Constituţia, că ea va fi recunoscut Catalonia drept o entitate politic autonomă cu dreptul de a lua decizii, şi că va fi acceptat ca viitorul Cataloniei să fie decis de catalani. Ceea ce nu este evident. În plus, nu suntem primii, au existat şi alte încercări, în ţări cu tradiţii democratice mai solvabile decât cele spaniole, iar rezultatele nu au fost atât de limpezi. Când Canada a vrut un referendum (în 1995), s-a apelat la Curtea sa Constituţională pentru a stabili norme stricte despre cum va fi exercitat dreptul de secesiune: acum Parlamentul federal trebuie mai întâi să aprobe modul în care este formulată întrebarea, şi trebuie să existe de asemenea o majoritate "suficientă".

O supă servită după cină

Deşi Europa are precedentul Muntenegru, unde UE a cerut o majoritate de 55%, consensul în Canada a fost că majoritatea nu trebuie să fie sub 66%. În Marea Britanie, Partidul Naţional Scoţian a făcut campanie în ultimele alegeri cu promisiunea de a organiza un referendum şi, după ce a câştigat cu o majoritate absolută, îl va face. Şi totuşi sondajele de acolo arată că sprijinul pentru independenţă nu ajunge nici măcar la 40%. În schimb, s-a votat masiv pentru posibilitatea de a decide, precum şi pentru nevoia de consultare. Acestea sunt două subiecte distincte.

Aici am avut ocazia să modificăm Constituţia pe căi lăturalnice, cu regretatul Statut de Autonomie a Cataloniei. Dar partidele spaniole au trântit aceste uşiţe. Acum o parte din intelectualii din Madrid îşi exprimă îngrijorarea despre posibila secesiune a Cataloniei - un caz de supă servită după cină! Procesul către o consultare asupra auto-determinării Cataloniei a început. Când va ajunge la capăt şi în ce condiţii economice este altă poveste.

Aceste vremuri de criză profundă prin care trecem nu constituie cel mai bun moment pentru schimbări radicale. De aceea, 26 noiembrie va marca începutul unui proces îndelungat, în care prima luptă va fi cea a capacităţii noastre de a organiza un referendum. Şi fiindcă aceasta este cheia de boltă, se vor acumula în acest punct tot felul de ameninţări şi presiuni. Dar nu trebuie să ne amăgim. Subiectul nu este independenţa, nici viitorul nostru în Europa. Ceea ce va începe cu adevărat să se discute în acea zi este dreptul nostru de a ne da cu părerea.

Contrapunct

Nu-i loc de cei care nu-şi aleg o tabără

Dezbaterea suveranistă privind relaţia dintre Catalonia şi Spania monopolizează alegerile regionale catalane din 25 noiembrie. Dar unii alegători nu doresc să ia parte, printre care "charnegos" (catalani imigraţi din alte regiuni spaniole şi catalani fii ai imigranţilor din alte regiuni), scrie jurnalista Julia Otero, ea-însăşi "charnega", în El Periódico:

să fii luată drept separatistă la Madrid şi drept "spaniolistă" în Catalonia este o experienţă interesantă, care, atunci când nu ucide, antrenează capacităţile de supravieţuire. [...] În plin toi al războiului steagurilor, dezorientaţi şi silenţioşi, există o mulţime de indivizi fără altă patrie decât persoanele iubite şi fără altă speranţă decât cea de a trăi cu demnitate [...] Vin vremuri pasionante pentru cei care au sentimente patriotice puternice. Aceştia au noroc. Ei nu ştiu ce înseamnă să te simţi de niciunde.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect