Alegeți o limbă
Toată lumea este de acord: Europa suferă de un deficit democratic, de o lipsă de legitimitate şi de o îndepărtare de cetăţeni. Toată lumea, în afară de şefii de stat şi de guvern din zona euro. Aceştia l-au numit, în linişte, în timpul summitului european de vineri, pe Yves Mersch, guvernatorul actual al Băncii Centrale din Luxemburg, la conducerea BCE. Şi au făcut-o în ciuda unui vot negativ al Parlamentului European.
Cu această numire, Consiliul European arată adevărata valoare a Parlamentului European, despre care, de la Tratatul de la Lisabona încoace, ni se repetă că are o putere "reală". Nu contează motivul pentru care adunarea respinsese candidatura, în cazul de faţă acesta fiind sexul dlui Mersch. Motivul poate fi desigur considerat inadmisibil. Dar, într-o democraţie, votul parlamentului este decisiv. Aceasta este o regulă de aur la fel de esenţială ca cea bugetară. Dar nu este înscrisă în tratatele europene.
Management prin summituri
Sosirea lui Yves Mersch în comitetul executiv al BCE scoate la iveală şi calea foarte proastă pe care este mânată Europa. Şefii de state şi de guverne tot nu vor să se audă alte voci decât ale lor. Problema este că această cale conduce la inconveniente mult mai mari decât numirea luxemburghezului. Gestionarea crizei datoriilor - care de doi ani încoace consistă în aplicarea de pansamente peste petice, în "summituri de ultima şansă" înşirate unul după altul - este rezultatul acestui mod catastrofic de operare. Recentul eşec al Eurogrupului în Grecia, care ar trebui să fie reparat luni, a dovedit încă o dată această stare de fapt.
Înfiinţarea unui parlamentarism european ar fi unul dintre mijloacele de a crea un sentiment comunitar la scară europeană, de care ducem crunt lipsă astăzi. Acesta ar aduce o anumită responsabilitate a alegătorilor, a aleşilor şi a şefilor de stat, care ar fi salvatoare. De altfel este nostim că aceiaşi şefi de stat care şi-au şters picioarele pe votul aleşilor de la Strasbourg vor veni să suspine cu ochii umezi despre abstenţionismul masiv care probabil va marca viitoarele alegeri europene şi să deplângă "acest rău care ne subminează democraţia".
Victoria unei anumite idei a Europei
Dar de fapt, numirea lui Yves Mersch este şi mai îngrijorătoare decât pare. Întrucât reprezintă victoria unei anumite idei a Europei. Mai întâi din punct de vedere monetar, înseamnă intrarea unui uliu în hulubărie. Un uliu care va fi vocea Bundesbank şi care nu va prididi să frâneze, cel puţin pe plan intern, participarea necesară a BCE în gestionarea crizei, în numele "stabilităţii".
Şi apoi din punct de vedere al reprezentativităţii în Europa, sosirea lui Yves Mersch confirmă expulzarea unui reprezentant permanent al Spaniei din comitetul executiv. Madridul de altfel îşi exprimase dezacordul faţă de această numire. Fiindcă este clar că Spania a fost ejectată din cauza dificultăţilor sale. Cu alte cuvinte, ţările în criză devin ţări de rangul doi. Sau, şi mai rău, şefii de stat şi de guvern au considerat că este util să garanteze în conducerea BCE un anumit echilibru între "Nordul" şi "Sudul" Europei, confirmând astfel o viziune "etnică". Toate acestea nu sunt de bun augur pentru viitorul gestionării continentului.
În cele din urmă, numirea luxemburghezului confirmă influenţa exorbitantă a Marelui Ducat în organismele europene de conducere, primul său ministru fiind de asemenea preşedinte al Eurogrupului. Să zicem că supuşii Alteţei Sale Regale Henric de Luxemburg sunt puţin mai talentaţi decât ceilalţi, totuşi nu este o alegere neutră, într-un moment în care însăşi Comisia Europeană critică reaua voinţă a acestui mic stat în lupta împotriva paradisurilor fiscale, iar între timp mari ţări se luptă din răsputeri să-şi însănătoşească finanţele.
