Un vânt aspru bate în cartierul Calton, spulberând saci de plastic şi alte deşeuri. Clădirile părăsite, cu obloanele trase, sunt numeroase în acest cartier. Pe strada Stevenson, o mamă adolescentă împinge agale un cărucior de copil. Intră într-un magazin de ziare şi iese după câteva secunde cu un pachet de ţigări. Strada este aproape goală. Doar la un bar din Calton există semne de viaţă. În jurul după-amiezii, câţiva clienţi s-au adunat să bea câteva pahare.

În general, Calton era un cartier animat, inima industrială a părţii de vest a oraşului Glasgow. Combinatele siderurgice cu turnuri fumegând dominau blocurile de locuinţe. În faţa clădirii “People's Palace”, din Parcul Green, ne putem face o idee despre modul în care se desfăşura viaţa localnicilor în urmă cu aproximativ 50 de ani. Calton era un cartier tipic muncitoresc. Fotografiile alb-negru de atunci arată apartamente cu camere mici, iar familiile împărţeau toaletele comune. Nu, locuitorii cartierului Calton nu au cunoscut niciodată confortul. Dar, în acea perioadă, locurile de muncă nu lipseau.

George Robertson, un locuitor al cartierului în vârstă de 67 de ani, are amintiri vii din acea perioadă. “Aveam 20 de ani şi primul meu loc de muncă a fost la combinatul siderurgic. Găseam uşor de lucru. Am muncit la serviciul de curăţenie, am fost zidar, apoi am lucrat la prelucrarea metalelor. Acum, nu a mai rămas nimic”, a spus el, zâmbind cu amărăciune şi prezentându-mi vestigiile distileriei Johnnie Walker (înfiinţată în 1887).

La centrul comercial pentru un ceai ieftin

Topitoria Parkhead Forge, situată puţin mai departe, este ultima din vestul oraşului Glasgow care şi-a închis porţile. Pe vremuri, acest combinat era principalul angajator al oraşului, iar oţelul era exportat în toată lumea. În locul topitoriei a fost construit un centru comercial care vinde preponderent produse fabricate în Asia. Aici, vârstnicii vin pentru a bea un ceai ieftin.

Oamenii nu vin la complexul comercial pentru a face cumpărături, ci pentru a profita de căldură, situaţie care le permite să facă economii la facturile de acasă. “Sărăcia energetică” a devenit chiar un concept în Marea Britanie: când oamenii cheltuiesc peste 10% din venituri pe facturile la energie, acesta este un semn de sărăcie. Din cauza izolării deficiente a locuinţelor, pe fondul creşterii preţurilor la energie şi scăderii veniturilor, această categorie de cetăţeni este suprareprezentată în această regiune din Scoţia.

Declinul industrial a transformat cartierul Calton într-un fel de rezervor de acumulare a tensiunilor sociale din Marea Britanie. Un cartier dezmoştenit, unde aproape 20% dintre locuitori nu au locuri de muncă şi unde jumătate din populaţie depinde de asistenţă socială. Odată cu şomajul masiv au venit sărăcia, deprimarea, consumul de alcool, drogurile, sinuciderile, violenţa, proastele obiceiuri alimentare. “Toxicomania, obezitatea, bolile cardiovasculare, bronşita – cartierul Calton bate recordurile în toate domeniile”, rezumă Robert Jamieson. Medic generalist de peste 25 de ani în acest cartier, el poartă o luptă permanentă împotriva problemelor majore de sănătate. “Din punct de vedere medical, fără dubii, acest cartier este în cea mai proastă situaţie din tot spaţiul occidental”, explică Jamieson.

Problemele de sănătate asociate cu sărăcia extremă se dovedesc o combinaţie fatală. Speranţa de viaţă este, în medie, de 53 de ani în cartierul Calton, după cum confirmă cifrele alarmante ale serviciilor de sănătate publică. În cazul în care Calton ar fi o ţară, s-ar clasa pe locul 168 în statisticile globale, între Kenya şi Congo.

Dacă există un loc în care sărăcia este totală, aici este. În acest cartier se înregistrează cele mai grave probleme de sănătate din întreaga ţară, iar veniturile familiale sunt cele mai mici din întreaga Mare Britanie. Copiii care cresc aici au puţine speranţe. Când vor căuta un loc de muncă, ce şanse vor avea să găsească? În cele mai multe cazuri, ei nu primesc o educaţie corespunzătoare, nu au nici măcar vestimentaţia corectă pentru interviurile de angajare. Angajatorii se uită la codurile poştale de pe formularele de interviu şi ştiu din ce zone ale oraşului sunt trimise. Ştiu că pot face o cruce deasupra”, explică Robert Jamieson.

Epave umane se perindă pe străzi

Dacă districtul Calton este un fel de rezervor de acumulare a tensiunilor sociale, Centrul “Marie Trust” este capacul rezervorului. În acest centru de cazare a persoanelor fără adăpost ajung în fiecare seară epavele umane care se perindă în cursul zilei pe străzi şi în faţa clădirilor din vestul oraşului Glasgow. În oraş sunt peste 10 000 de persoane fără adăpost, în principal în cartierul Calton şi în jurul acestuia. În ultima vreme, centrul de cazare “Marie Trust” este din ce în ce mai aglomerat. Anul trecut, 2 000 de persoane fără adăpost au fost cazate în acest centru, cu 25% mai multe decât anul precedent.

Cartierul se confruntă cu dificultăţi de zeci de ani, dar recesiunea şi măsurile de austeritate luate de instituţiile publice nu au făcut decât să agraveze situaţia. Administraţia publică a redus considerabil subvenţiile pentru locuinţe, iar tinerii şomeri nu mai pot solicita indemnizaţii. “Lucrez aici de 15 ani, dar ultimii doi ani au fost cei mai dificili”, declară Martin Johnstone, angajat al Centrului “Marie Trust”. “În ultima vreme, în centru au venit chiar şi familii, ceea ce este foarte neobişnuit”, explică el.

Au fost luate unele măsuri pentru a insufla un nou spirit cartierului, dar liderii politici nu par prea interesaţi de Calton. De la Margaret Thatcher la Tony Blair, timp de 30 de ani, Marea Britanie nu a adoptat o politică industrială, a lăsat uzinele să se mute în Asia şi a oferit libertate totală sectorului financiar, cu toate excesele şi primele exorbitante ale acestuia.

Oare cartierul Calton încă mai poate fi salvat? Robert Jamieson vede perspective sumbre: “Dorim cu adevărat să trăim într-o ţară în care există diferenţe atât de marcante? Ne gândim de multe ori că nu există mişcări sociale sau revolte în Marea Britanie, dar amintiţi-vă ce s-a întâmplat pe străzile din Londra anul trecut. Sau ce se întâmplă în Grecia şi Spania. Am văzut adesea, în istoria Europei, ce se întâmplă când prăpastia dintre bogaţi şi săraci devine prea mare”.