Restricţiile din UE sunt mult mai mari decât cele din Statele Unite în ceea ce priveşte colectarea, utilizarea şi vinderea de informaţii de către companii, iar furnizorilor de servicii internet li se impune să stocheze informaţii cu caracter personal pentru situaţia în care vreodată, guvernul va dori să investigheze un utilizator individual. Parlamentul European examinează şi intenţionează să adopte o lege numită "Smile 29" care ar cere motorului de căutare Google – care procesează miliarde de căutări pe lună, pe continent – să păstreze informaţiile personale ale utilizatorilor.

La vânătoarea comportamentului online

Eforturile UE reprezintă doar ultima dorinţă a guvernelor din întreaga lume de a culege cât mai multe informaţii despre comportamentul online al cetăţenilor lor. Pentru critici, întărirea legislaţiei europene în domeniul supravegherii personale a suscitat un val de opoziţie în întreaga Europă. În prezent, un grup din Irlanda a stârnit interesul prin solicitarea permisiunii Tribunalului irlandez de a acţiona în judecată Curtea Europeană de Justiţie (CEJ), pentru a abroga noile legi irlandeze concepute pentru a aduce ţara la acelaşi nivel cu standardele europene. Dacă Drepturile Digitale în Irlanda, care susţin că legislaţia încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câştigă, acest lucru va reprezenta debutul unor schimbări semnificative a regulilor în Europa. "Cel mai important lucru pe care îl dorim este ca legea care prevede conservarea datelor personale să fie abrogată" spune T.J. McIntyre, profesor la Colegiul Universitar din Dublin şi preşedintele organizaţiei. Dl. McIntyre spune că legile incriminează cetăţenii obişnuiţi.

Confidenţialitatea online a devenit principalul teren de luptă pentru drepturile civile. Facebook şi Google colectează cantităţi colosale de informaţii referitoare la gândurile, dorinţele, impulsurile utilizatorilor, şi fac curte companiilor care plătesc sume colosale pentru aceste informaţii. Dar, în Europa lupta împotriva stocării informaţiilor cu caracter personal este în creştere. Grupuri ale societăţii civile precum Federaţia Europeană a Jurnaliştilor a criticat această practică, iar în Germania aproape 35.000 de persoane, inclusiv ministrul Justiţiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, au dat în judecată propriul guvern pentru soluţionarea aceastei probleme. "Aceasta este o adevărată problemă în Europa de astăzi. Este o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care spune că fiecare persoană are dreptul la o viaţă privată. Acest drept trebuie să se extindă în domeniul digital", spune Christian Engström, membru al Parlamentului European din partea controversatului Partid al Piraţilor din Suedia, ales datorită unei platforme asupra drepturilor digitale.

În prezent, în Irlanda, datele telefonice trebuie păstrate timp de trei ani, iar în acest moment nu există nici o dispoziţie care să ceară furnizorilor de servicii internet să stocheze informaţii ale utilizatorilor, situaţie pe care atât UE cât şi guvernul Irlandez vor să o schimbe. McIntyre spune că guvernul acţionează în acest sens de mai multă vreme. " În 2002, în secret, guvernul irlandez a dat un ordin de stocare a informaţiilor. Acesta s-a făcut prin ordin ministerial, dar până în prezent, departamentul de justiţiei nu a confirmat acest lucru". McIntyre aşteaptă ca o soluţie să vină din partea CEJ.

Duplicitatea UE lasă loc pentru interpretări

UE însăşi pare a fi duplicitară când e vorba de viaţa privată pe Internet. În timp ce monitorizarea şi puterea de supraveghere s-au extins pe scară largă, organismul de supraveghere al UE, urmărind eforturile de extindere a stocării informaţiilor provenite de la motoarele de căutare în cadrul Smiles 29, se plânge într-un raport că membrii UE au colectat deja mai multe informaţii despre cetăţenii săi decât ar trebui şi că "aceştia oferă cu zgârcenie statistici cu date obţinute în urma aplicării directivei, ceea ce limitează posibilitatea verificării utilităţii stocării informaţiilor".

Grupul solicită schimbări majore în lege, incluzând reducerea perioadei maxime de păstrare a informaţiilor, reconsiderarea conceptului de securitate a informaţiilor legate de trafic de către Comisia Europeană, clarificarea conceptului de "infracţiune gravă" la nivelul Statelor membre şi "divulgarea tuturor părţilor relevante, interesate de bazele de date şi efectuarea unei liste cu entităţile autorizate să acceseze aceste informaţii". Potrivit dl.Engström, din Partidul Piraţilor, problema în UE este deficitul democraţiei : "Puterea este deţinută de comisari şi de [ceilalţi] funcţionari nealeşi".

Engström a subliniat că o altă problemă ar fi faptul că diferitele birocraţii ale UE sunt foarte adesea în dezacord unele cu altele în privinţa acestei probleme. "E important să recunoaştem că aceasta nu reprezintă 'răul', aici nu este vorba de un stăpân al tenebrelor care trage sforile ci faptul că UE a devenit foarte apropiată de interesele unui executiv neales, a devenit foarte îngrijorător". Engström susţine că legea permite diverselor agenţii să aibe acces la informaţii datorită simplului fapt că acestea există : "Aceste lucruri nu au nimic de a face cu activitatea reală a poliţiei. Cu astfel de măsuri pot fi prinşi doar infractorii cu adevărat proşti, pentru că adevăraţii infractori vor şti cum să se protejeze". Acesta a mai subliniat pericolul falselor acuzaţii, plângându-se că o mică cantitate de informaţii poate fi folosită pentru desemnarea unui model de recunoaştere : "Creierul uman este uluitor în conceperea de modele, de scheme – pe care le găseşte chiar şi atunci când acestea nu există".

Înapoi în Irlanda, McIntyre spune că lupta lui are următoarea motivaţie: "Nu puteţi avea un detector automat al infracţiunilor. Din anumite motive, această idee este dragă celor care doresc să întărească legislaţia. Ideea conexă este de a opri oamenii să avanseze. Exploatarea informaţiilor crează prea multe alarme false. Din perspectivă comercială nu are nici o importanţă – cui îi pasă de o publicitate fără importanţă pe pagina sa Facebook? Iar cu, să presupunem, terorismul, este implicată o parte atât de insignifiantă a populaţiei încât pur şi simplu nu există nici un motiv important pentru care să faceţi un profil al oamenilor".