Inima LIsabonei a îmbătrânit. Casele goale sunt azi numeroase în celebrele cartiere ale centrului istoric, că e vorba de Chiado, Baixa, Alfama, Graça sau Alcantara. Este cazul şi în zonele cele mai cotate. Intre magazine de lux, hoteluri, bănci şi întreprinderi multinaţionale, se află construcţii într-un stadiu avansat de distrugere. Municipalitatea numără cel puţin cincisprezece pe Avenida da Liberdade, principala arteră a Lisabonei. Lisabona şi Porto se clasează astfel în fruntea oraşelor Uniunii Europene care s-au golit de populaţie din 1999 încoace şi care afişează cel mai important procentaj (24 %) de locuitori de peste 65 de ani.

Helena Roseta, de meserie arhitect, depune de mai mulţi ani eforturi în favoarea unei politici corecte a locuinţelor, şi a fost realeasă în octombrie trecut în postul de consilieră municipală fără etichetă, pe lista Partidului socialist. Ea susţine că există trei puncte comune în peisajul urbanistic al unor oraşe cum ar fi Lisabona, Porto şi Braga: marele număr de apartamente goale, declinul demografic şi îmbătrânirea populaţiei. Potrivit unui recensământ care datează din 2008, Lisabona numără 4 000 de imobile dezafectate, dintr-un total de 55 000. "O parte beneficiazădeja de programe de reabilitare aprobate de primărie, dar altele nu mai pot fi renovate şi ar trebui să fie demolate", precizează Manuel Salgado, şi e arhitect, adjunct al primarului, însărcinat cu urbanismul.

Zgomote pendulare

In ultimii 30 de ani, Lisabona a pierdut aproximativ 100 000 de locuitori la fiecare 10 ani, trecând de la 800 000 la 500 000 astăzi. Salgado asigură că a "identificat perfect" cauzele acestei dezertificări:"Proasta calitate a infrastructurilor de proximitate (creşe, şcoli, centre de sănătate), căutarea de locuinţe individuale şi, de departe cauza principală, preţul metrului pătrat, care este de două-trei ori mai scump la Lisabona decât în comunele apropiate". Potrivit cifrelor municipalităţii, un sfert din populaţia lisaboneză trăieşte sub limita sărăciei. Pensionari, şomeri, persoane trăin din minimul alocat de stat, la o extremitate a spectrului. Şi la cealaltă, cei care au mai multe revenituri şi pot acceda fără probleme la piaţa imobiliară a capitalei portugheze. Adeseori, aceştia din urmă şi-au ales domiciliul în zonele cele mai bine cotate ale împrejurimilor, cum ar fi Estoril şi Cascais.

Oraşul oferă 650 000 de locuri de muncă şi numără 500 000 de locuitori, dintre care doar un sfert sunt activi, explică adjunctul primarului. "Asta înseamnă că zilnic, mai mult de o jumătate de milion de persoane intră şi ies din Lisabona. Este aproape un caz unic în Europa, comparabil poate doar cu Oslo, care are mai multe puncte comune cu marile oraşe din Statele Unite", precizează geograful Joao Seixas. Consecinţele acestor navete cotidiene sunt dramatice pentru oraş, care se umple şi se goleşte asemeni unui plămân: dezechilibre, congestii ale circulaţiei, poluare şi zgomot. "Numărăm 162 000 de vehicole înmatriculate la Lisabona, şi intră cotidian în capitală alte 400 000 care generează puternice daune oraşului şi nu aduc nimic caseriei municipalităţii, deoarece îşi plătesc impozitul în alte comune", regretă Salgado.

Soluţia Erasmus

Seara şi la sfârşit de săptămână, LIsabona se goleşte, şi anumite cartiere iau o alură fantomatică. Altele, mai centrale, unde clădirile abandonate sunt numeroaseă, suferă de o lipsă notorie de servicii. Cererea fiind limitată, oferta de magazine, de baruri şi de taxiuri este şi ea identică, făcând să fugă tinerii, care preferă să se instaleze în cartiere mai excentrate dar mai vii. Proprietarii, locatarii şi autorităţile municipale îşi aruncă responsabilitatea unul altuia asupra degradării parcului imobiliar. Primii se plâng de legea asupra locaţiilor din oraş, care datează din anii 1950, în plină dictatură a lui Salazar, şi a menţinerii îngheţării chiriilor derizorii care nu permit finanţarea lucrărilor de renovare.

In ciuda decadenţei Lisabonei seculare şi majestuoase, frumuseţea oraşului, cu cele şaspte coline ale sale şi un Tage omniprezent, continuă să exerseze o puternică atracţie asupra vizitatorilor străini. Conştientă de acest avantaj, municipalitatea a găsit un remediu pentru a reda vitalitatea acestei capitale: programul Erasmus, care încurajează mobilitatea studenţilor în sânul Uniunii Europene. "Obiectivul nostru este transformarea Lisabonei într-un oraş Erasmus", se entuziasmează Manuel Salgado. Dacă ar fi să credem indicatorii municipali, cei 3 000 de studenţi străini care sosesc anual contribuie deja la dinamizarea pieţei imobiliare a locaţiei.