Orice-ar zămisli liderii UE la summitul de joi, în orice caz nu va fi uniunea bancară de care discută de aproape patru luni. Aceasta era presupusă să fie alcătuită din patru elemente: supraveghere bancară integrată, un sistem de asigurare a depozitelor, un sistem de dezmembrare ordonată a instituţiilor non-viabile, precum şi un cadru de reglementare comun privind organismele bancare supranaţionale.

În cel mai bun caz, va fi realizat doar primul dintre aceste elemente, ceea ce este de asemenea destul de îndoielnic. Şi chiar dacă această supraveghere unică bancară europeană este pusă în aplicare, a o numi o "uniune" ar fi o mare exagerare.

Uniunea bancară ar fi trebuit să fie făcută acum 10 sau 15 ani. Avem de mult toate elementele unei pieţe financiare unice – băncile europene funcţionează la nivel transnaţional, investitorii cumpără obligaţiuni ale ţărilor vecine, cetăţenii îşi deschid conturi în alte state membre – şi doar organismele de supraveghere au rămas la nivel naţional.

Ca urmare, marile bănci sunt mai puţin reglementate în Europa decât în SUA; şi mai rău, UE nu dispune de reglementări de protecţie de genul Capitolului 11 [care permite o reorganizare a întreprinderilor în caz de falimente pe scară largă].

Teama de un atac mortal

Din nou, interesele naţionale împiedică o uniune mai strânsă. Germania nu vrea ca organismul unic de supraveghere bancară să se bage peste Sparkassen-ul ei [structură de bănci regionale de economii]. Franţa ar dori să evite reglementările comune, în special privind nivelurile de capitaluri proprii. Olanda nu vrea să plătească pentru sistemul de asigurare al depozitelor bancare.

Dar Marea Britanie este cel mai mare adversar al uniunii bancare, temându-se de un atac mortal împotriva City, centrul financiar al Europei şi principala forţă motrice a economiei britanice. David Cameron vine la summit cu un veto în buzunar.

Uniunea bancară era presupusă a fi un pas înainte spre o redresare economică a Europei. În schimb, vom avea parte de încă un summit-simbol al neajutorării politice – cu atât mai jenant cu cât va avea loc la scurt timp după ce oficialii UE au primit un Premiu Nobel pentru Pace, la Oslo.

Dar imposibilitatea de a ajunge la un acord la scară europeană va avea o consecinţă foarte specifică: ţările din zona euro îşi vor înfiinţa propriul lor sistem de supraveghere bancară.

Dacă un summit de 27 state se termină printr-un fiasco, 18 dintre ele vor fi primit clar misiunea de a continua o integrare mai strânsă între ele. Propunerea unui buget separat pentru zona euro a fost deja pe ordinea de zi.