Alegeți o limbă
"Este cea mai proastă veste pe care Spania o putea primi în aceste momente”. Atât de hotărât se arăta ieri un membru al Guvernului referindu-se la impactul pe care criza politică italiană o poate avea pentru țara noastră. Executivul lui Mariano Rajoy nu-și ascunde îngrijorarea. Incertitudinea dezlănțuită de ieșirea lui Mario Monti, și mai ales, cauzată de cel care ar putea să-l înlocuiască și cu ce program economic, a minat încrederea pe care piețele au început să o depoziteze în periferia europeană și pune în pericol planurile premierului spaniol pentru a eschiva ajutorul comunitar.
Până acum, șeful Executivului a reușit să îmbrobodească așa-numita salvare blândă sau de a doua generație datorită încrederii injectate de Banca Centrală Europeană (BCE) în septembrie, când a anunțat programul său de cumpărare a datoriei publice. Rajoy avea încredere în faptul că simpla existență a acestui mecanism va continua să-i intimideze pe scpeculatori și că va servi pentru a menține sub control prima de risc până când reformele și ajustările vor avea efect.
Totuși, posibilitatea ca Silvio Berlusconi să poată să se întoarcă la putere și ieșirea primului ministru italian au făcut să sară în aer calmul care se instalase printre investitori. Cutremurul politic al acelei țări deschide ușa unui scenariu în care noul guvern care se formează ar putea să iasă de pe drumul ajustărilor și reformelor, pierzând posibilitatea de a se finanța pe piață. Cifrele sunt aici. Berlusconi a lăsat prima de risc la 575 de puncte de bază și acum orice rezultat pare posibil cu o Uniune Europeană cu mari dificultăți pentru a lua decizii și slabă capacitate de manevră.
Problema este una europeană
Episodul permite să vedem o posibilă întoarcere la primele de risc de acum câteva luni. Prea ridicate pentru a ajunge la o creștere economică stabilă, și, prin urmare, de nesusținut pe termen mediu. Una peste alta, scuza pentru ca speculatorii să-și caute din nou norocul pariind pe ruptura euro.
În această dilemă, șeful Executivului va încerca să exploateze la maximum următorul Consiliu European care va avea loc la Bruxelles joi și vineri [13-14 decembrie]. “Spania este aceeași azi ca și vineri, totuși piața o vede diferit din cauza a ceea ce s-a întâmplat în Italia. Este evident că problema este europeană și trebuie să se rezolve la Bruxelles”, explică un membru al Guvernului.
Chiar dacă perspectivele delegației spaniole nu sunt tocmai optimiste având în vedere apropierea alegerilor germane – noiembrie 2013 – unii colaboratori ai premierului cred că tocmai criza italiană poate să determine ca partenerii europeni să conștientizeze riscul care există și să decidă să facă pași mai hotărâți spre integrarea bancară.
Nu în van, Consiliile anterioare demonstrează că Uniunea Europeană și mai ales cancelarul german, Angela Merkel, avansează mai mult când sunt în corzi. Rajoy va cere partenerilor săi un acord care să permită diluarea îndoielilor pe care criza italiană le-a ridicat pe piețe și nevoia de a conta pe un scut comun care să protejeze anumite țări de crizele altora.
După judecata sa, un avans substanțial în uniunea bancară pe care o negociază aceste zile miniștrii de Economie din Uniune ar trimite piețelor mesajul că partenerii vor continua împreună și că euro este ireversibil.
Pericol pentru euro
Premierul va apăra semnarea acordului pentru demararea uniunii bancare cât mai curând, cu un calendar concret de faze de aplicare față de cele mai reticente țări, Marea Britanie și Germania împreună cu orbita țărilor nordice, care consideră că uniunea bancară nu este soluția pentru criză și nu are nevoie de o aplicare urgentă. Nu va avea susținerile obișnuite, având în vedere că Mario Monti va merge la Consiliul European cu o poziție slăbită din moment ce este prim-ministru demisionar.
Atât Comisia Europeană cât și guvernele se tem de consecințele unei probleme care părea canalizată deja. Președintele Comisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, a cerut italienilor ca următoarele alegeri “să nu fie un pretext pentru a se îndoi de cât sunt de indispensabile măsurile adoptate de Guvernul lui Monti”, în timp ce președintele Parlamentului European, Martin Schulz, a avertizat că posibila întoarcere a lui Berlusconi “ar crea o amenințare” pentru stabilitatea Italiei și a întregii UE.
Pentru că mai important ca faptul că Spania va trebui până la urmă să ceară ajutor sunt consecințele pe care criza deschisă le-ar putea avea asupra euro. Înalți funcționari europeni recunosc reticențele Germaniei în privința faptului că BCE ar trebui să aibă ilimitată posibilitatea de a cumpăra datorie din cauza temerilor că va exploda inflația, și dacă Berlin decide să pună “un stop” nu sunt fonduri suficiente pentru a susține o economie precum cea italiană sau spaniolă. Pericolul pentru euro, recunosc ei, ar veni dacă ar fi necesar să ceară mai multe ajutoare partenerilor. “Este posibil să nu fie toți de acord”, subliniază ei.
