Din ianuarie 2002, tipărirea de bilete de 500 de euro a crescut într-un ritm anual de 32 %. Pentru subtilul fler financiar, cultural şi jurnalistic al Financial Times, simbolul este elocvent. Dolarul poate să se îngrijoreze. Cu patru ani în urmă, în plină creştere a monezii euro în faţa dolarului, raperul american Jay-Z exhiba bancnote de 500 de euro într-unul din clipurile sale. Individul nu este chiar un necunoscut ["nu sunt un om de afaceri, sunt o afacere, tipule!"], doisprezece albume din 1996 încoace, mai mult de 40 de milioane de exemplare vândute. In 2006, biletele în euro au detronat în lume biletele verzi, la 62 de ani după ce Bretton Woods consfinţise hegemonia acestora.

Astfle, graţie ecranelor de la MTV, cei de mai puţin de 30 de ani de pe toată planeta au descoperit jucăria Vechii Europe: un bilet fără pereche, cu o valoare echivalentă a 660 de dolari – şase bilete de 100, unul de cincizeci şi unul de 10, concentrate într-o singură bancnotă fără istorie şi fără cultură. Fostul traficant de droguri, pe numele său adevărat Shawn Carter, obişnuit să îngrămădească bilete mai modeste, înţelesese rapid avantajele logistice ale unei astfel bucăţi de hârtie, în toate cele trei aspecte ale sale de unitate de cont, unitate de schimb, şi rezervă de valoare.

Factor de stabilitate

In marea lor majoritate, cetăţenii lambda nu au utilizat niciodată bilete de 500 de euro. Cine a decis faptul că foarte tânăra Bancă Centrală Europeană (BCE) va emite un bilet reprezentând o putere unică de cumpărare, un borcan cu dulceaţă pentru fondurile fine ale economiei subterane, traficanţii de droguri, crima organizată, evazioniştii fiscali, etc.? Ideal pentru cei care se ocupă cu spălarea de bani: euro spălat şi devenit şi mai alb!

Purtătorul de cuvânt oficial al BCE aminteşte că şase din cei doisprezece membri fondatori ai euro posedă bancnote cu o valoare echivalentă. Astăzi, 500 de persoane din regiunile cele mai defavorizate ale planetei ar putea trăi o zi întreagă repartizându-şi în mod echitabil unul din aceste bilete împărţit în 500 de bilete de un euro. In 1 august, Stephen Fidler susţinea în The Wall Street Journalcă popularitatea biletelor de 200 şi de 500 de euro pe lângă criminali, traficanţi de narcotice şi alţi adepţi ai spălării de bani este unul dintre factorii care garantează soliditatea monedei unice europene după aceste luni extrem de agitate. Căci dacă BCE ar fi o întreprindere, produsul său far ar fi ... biletul de 500 de euro, care circulă sau este tezaurizat mai ales în afara zonei euro.

Succes fulgurant

De la crearea sa în ianuarie 2002, emisiile sale au progresat cu 32 % pe an (de la 31 de miliarde de euro anul acela la 285 de miliarde astăzi). In valoare, aceste bilete de 500 pe care prea puţini dintre noi le-au avut în mână, reprezintă 35 % din ansamblul de bancnote în euro aflate astăzi în circulaţie.

Dacă BCE emite anual 32 % din ce în ce mai multe din biletele sale favorite şi dacă aproape nimeni nu le utilizează în viaţa de toate zilele, nu trebuie să fii un geniu al analizei pentru a deduce că în spatele acestei afaceri se află cufere imense cu bani murdari. Vă aduceţi aminte cu siguranţă: pe timpul binecuvântat al banului uşor de obţinut, Spania, deci 10 % din populaţia zonei euro, acapara 40 % din biletele de 500 emise de către BCE. Aşa după cum aminteşte Stephen Fidler, în 1998 deja, Gary Gensler, înalt funcţionar al departamentului american al Trezoreriei, se declarase preocupat de concurenţa pe care avea să o întâlnească biletul de 100 de dolari (cel mai mare ca valoare în Statele Unite, dar care valorează astăzi doar 76 de nefericiţi euro) şi de utilitatea pe care delincvenţii aveau să o facă din biletele de 200 şi 500 euro. Un milion de dolari în bilete de 100 cântăreşte aproape 10 kilograme; în bilete de 500 de euro ajungem la mai puţin de două kilograme.