Alegeți o limbă
De aproape 10 ani, Bruxelles încearcă, cu sancţiuni, să pună pe calea cea bună regimul autoritar din Minsk. El a refuzat astfel să elibereze vize unor înalţi funcţionari din Belarus, a exclus ţara din parteneriatele internaţionale, a pus piedici schimburilor sale comerciale şi a sprijinit opoziţia democrată. Fără rezultate. Uniunea Europeană a decis deci acum doi ani să adopte o nouă strategie. În cadrul Parteneriatului estic care leagă UE de şase foste republici sovietice, Bruxelles a stabilit contacte directe cu regimul din Minsk. În acelaşi timp, el a decis să nu se mai bazeze atât de mult pe opoziţia politică. Ci îşi oferă de acum înainte sprijinul unor organizaţii neguvernamentale, ca şi al unor asociaţii şi iniţiative. Rămâne de văzut dacă această politică va da roade. Ne putem întreba într-adevăr dacă faptul de a lega contacte directe cu guvernul autoritar nu contribuie mai curând la stabilizarea regimului. Şi dacă Occidentul nu ar face mai bine, precum în vechea politică pusă în aplicare de fostul preşedinte american Ronald Reagan faţă de imperiul sovietic, de a ţine cu o mână de fier relaţiile cu Belarus.
"Lukaşenko duce UE de nas"
"Pentru mine, este vorba numai de o politică de conciliere", afirmă Andrei Sannikov în legătură cu recentele schimbări. Printre numeroşii disidenţi care, la apropierea alegerilor prezidenţiale din această iarnă, au intenţia să se prezinte împotriva actualului preşedinte Alexandr Lukaşenko, Sannikov este unul dintre cei mai mari partizani ai UE. Cu mişcarea lui civică Belarus European, el propovăduieşte chiar o aderare a ţării sale la UE. Şi dacă în principiu este favorabil Parteneriatului estic, se declară totuşi profund preocupat de faptul că UE a încetat să mai facă presiuni asupra guvernului lui Lukaşenko : "Bruxelles ar fi trebuit să adopte o poziţie dură şi să ceară guvernului din Minsk să îşi îndeplinească mai întâi îndatoririle interne". Sannikov consideră că "Lukaşenko duce UE de nas".
În 2008, UE a condiţionat o atitudine binevoitoare din partea ei faţă de Belarus de respectul a cinci cereri : abolirea pedepsei cu moartea, organizarea de alegeri democratice, garantarea libertăţii de presă, sfârşitul hărţuirii ONG-urilor şi eliberarea tuturor prizonierilor politici. Se părea pentru o clipă că lucrurile urmau să se schimbe. Minsk a liberat disidenţii politici, ziare interzise de ani de zile au reapărut în chioşcuri, şi reforma legii electorale a facilitat apariţia candidaturilor din opoziţie. Dar această primăvară politică a fost de scurtă durată. Alegerile municipale care au urmat nu au avut mare lucru de-a face cu democraţia. Pentru ONG-uri, libertatea în Belarus astăzi este doar un vis dulce.
Democratizarea, în ceaţă
Pentru Sannikov, candidat declarat pentru alegerile prezidenţiale, "nu numai că dialogul cu dictatorul nu a avut niciun efect asupra stării libertăţilor publice din Belarus, dar noua linie politică a UE a fost chiar dăunătoare pentru opoziţia belarusă".
Chiar şi în sânul Europei, părerile sunt diferite asupra atitudinii de adoptat faţă de Lukaşenko. În timp ce Germania, Suedia, Finlanda şi cele patru ţări din grupul de la Visegrad [Ungaria, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia], susţin în mod tradiţional o atitudine mai conciliantă faţă de Minsk, Parlamentul European a adresat în martie acestuia un avertisment, ameninţând să reintroducă sancţiunile menţionate mai sus în caz de noi încălcări ale drepturilor omului. Dar, aşa cum tind să arate mulţi indicatori, se pare că nu se vor putea evita tratativele cu regimul în vigoare pentru a spera o zi în a vedea naşterea unui Belarus democratic.
Rusia va încerca prin toate mijloacele să împiedice ca Belarus să devină membru NATO şi UE. Ea îl va susţine prin urmare cât mai mult posibil pe Lukaşenko. Şi totuşi, chiar dacă situaţia economică a ţării se deteriorează, nu există nicio certitudine că regimul va cădea şi ţara se va democratiza. Nimic nu arată ce politică occidentală va duce mai repede la o democratizare a Belarus-ului. Întrucât, după cum spune sociologul Oleg Manaïev despre sfârşitul comunismului în Europa de Est : "Într-o mare măsură, a fost de fapt un miracol".
Belarus-Rusia
Intre două luntri
Pentru Minsk, apropierea de cei doi vecini - Rusia şi UE - devine un nod gordian: în timp ce Bruxelles multiplică eforturile pentru a emancipa Belarus de sub influenţa rusă, Moscova încearcă să păstreze fosta republică sovietică în portofoliul său, explică EUobserver.com. Astfel, de curând, preşedintele belarus a afirmat că este gata să recunoască independenţa republicilor auto-rpoclamate Abhazia şi Oseţia de Sud. Dar, în timp ce potrivit preşedintelui rus Dmitri Medvedev, Lukaşenko a "promis solemn" că va recunoaşte cele două enclave rusofone în Georgia, teatru al unui război-fulger în 2008, acesta din urmă afirmă că şi-a pus clar condiţiile, cerând ca Rusia să compenseze autorităţile de la Minsk pentru inevitabilele consecinţe negative ale unui asemenea gest asupra relaţiilor cu UE.
