Din orfelinatul Al Karameh, din Gaza, nu au mai rămas decât câteva ruine. Instituţia, care adăpostea 50 de copii palestinieni, a fost distrusă de către aviaţia israeliană în timpul operaţiunii "Plumb întărit", în ianuarie 2009. Costase aproape două milioane de euro, dintre care jumătate fuseseră alocaţi de Agenţia spaniolă de cooperare internaţională (AECID) şi de fundaţia Olof Palme.

Acest orfelinat nu este decât unul din cele 78 de proiecte finanţate de către fondurile europene care au fost distruse în Palestina de către atacurile armatei israeliene, în ultimii zece ani. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, valoarea lor era superioară sumei de 79.5 milioane de euro (potrivit celor mai joase estimări). Spania plătise cel puţin opt, integral, şi costaseră mai mult de 33 de milioane de euro.

Parteneriat suculent

In acelaşi timp în care armata sa distrugea sistematic aceste proiecte europene, Israel ajungea la un foarte profitabil acord cu UE. "Acest acord de asociere dă Israelului posibilitatea de a avea o mulţime de avantaje din relaţia cu Uniunea Europeană, atât la nivel politic cât şi la nivel economic", s-a felicitat atunci ministrul israelian al Afacerilor Externe.

Europa este principala piaţă de export pentru produsele agricole israeliene şi a vărsat 637 de milioane de euro Israelului, din 1981, prin intermediarul Băncii europene de investiţii. Anul trecut, au fost acordate Statului evreu 25 de milioane de euro pentru construirea unei uzine de desalinizare la Hadera, în nordul Tel Aviv-ului, pe lângă cele 120 de milioane deja vărsate în 2007.

Pe de altă parte, de la începutul celei de a doua Intifada, în 2000, guvernul israelian a demarat o campanie de distrugere programată a instalaţiilor palestiniene. Aeroportul, străzile, podurile, centralele electrice, staţiile de tratare a apei, spitalele, serele şi hangarele au fost pedepsite colectiv de armata Israelului.

Pasivitate criticată

UE nu a îndrăznit să reclame până acum nici o compensaţie Israelului pentru pagubele cauzate construcţiilor ei din Palestina. "Proiectele finanţate de UE aparţin din punct de vedere legal Autorităţii palestiniene, iar noi nu avem cunoştinţă până în prezent de nici o cerere de despăgubire din partea sa către Statul evreu", răspunsese în martie 2009, Benita Ferrero-Waldner, pe atunci comisar european pentru Relaţii externe, întrebărilor puse de deputaţii europeni pe acest subiect. "Ar fi corect să se ceară totuşi o compensaţie Israelului pentru cheltuielile angajate de către Europa", consideră eurodeputatul austriac Johannes Swoboda.

Pasivitatea UE este criticată şi de multe ONG-uri internaţionale. "Problema este că UE nu vrea să mai fie cea care plăteşte în procesul de pace, şi că rolul mediatorului a fost luat acum de Statele Unite", explică Brigitte Herremans, specialistă a Orientului Apropiat în cadrul ONG belgiene Broederlijk Denle. Iar UE nu vrea să facă presiune pe Israel şi să-şi piardă toată influenţa".

Proiectul cel mai costisitor fusese aeroportul Rafah, în sudul Bandei Gaza. Nenumăratele bombardamente ale Israelului şi acţiunile buldozerelor sale pe unica pistă l-au ras complet. Nu au mai rămas decât scheletele terminalului şi ale unei clădiri anexe. Turnul de control a dispărut iar pista a devenit o carieră din care palestinienii recuperează bucăţi de asfalt pentru a le utiliza ca material de construcţie.