Decizia Bulgariei de a se opune [pe 11 decembrie, cu ocazia unui consiliu de miniştri de Externe ai Uniunii Europene] stabilirii unei date pentru deschiderea negocierilor de aderare a Macedoniei la Uniunea Europeană este o veste foarte bună pentru anti-bulgarii din Skopje. Până în prezent, aceştia săreau pe orice ocazie pentru a-şi debita propaganda lor naţionalistă, dar astăzi au în sfârşit un argument valabil: la cel mai înalt nivel, Sofia a declarat că nu susţine propunerea ca vecinii săi macedoneni să facă un pas important către aderarea la familia europeană.

Speranţa că această opoziţie categorică urma să aibă efectul opus, şi anume o slăbire a poziţiilor celor care, în Skopje, se opun relaţiilor de bună vecinătate, era destul de nerealistă. Într-adevăr mulţi consideră că obiectivul actualului guvern macedonean nu este atât obţinerea unei astfel de date, ci mai degrabă dorinţa lor de a arăta cu degetul vinovaţii pentru eşecul lor, şi anume vecinii "răi" care sunt Bulgaria şi Grecia.

Stagnare a relațiilor economice

Dar oare autorităţile din Sofia aveau cu adevărat de ales? Puteau ele susţine – şi chiar face lobby pentru -, în ciuda provocărilor macedonene, aderarea Macedoniei, aşa cum a făcut Polonia pentru ţările baltice, Grecia pentru Cipru şi astăzi România pentru Republica Moldova? Răspunsul este, din păcate, negativ. Fiindcă atunci ele ar fi devenit ţinta legitimă a atacurilor propriilor noştri naţionalişti, care cer fără prididire demisia ministrului de Externe, Nikolai Mladenov, pentru "bunăvoinţa" lui faţă de ţări precum Macedonia, Serbia şi Turcia.

În voinţa lor de a distrage atenţia opiniei publice de la adevăratele probleme, punând accentul pe relaţiile cu ţările vecine, naţional-populiştii din Skopje au găsit astfel, oricât de paradoxal ar putea părea, aliaţi foarte buni în Bulgaria. Este vorba despre cei pe care i-am putea numi "comentatori de serviciu" asupra problemelor macedonene – o mână de personalităţi publice care s-au auto-proclamat specialişti şi înspre care mass-media s-a obişnuit să se îndrepte când caută comentarii despre relaţiile între cele două ţări. Eu nu sunt amator al teoriilor conspiraţiei, dar se pare că, în afară de interesul lor privind Macedonia, toate aceste persoane sunt de asemenea cunoscute pentru a fi făcut parte din serviciile secrete ale Bulgariei comuniste.

Aşa cum oficialii din Skopje au reuşit să asmută o mare parte a populaţiei împotriva Bulgariei, cei din urmă s-au asigurat la rândul lor că majoritatea bulgarilor privesc cu batjocură, dacă nu chiar cu ură, aspiraţiile europene ale macedonenilor. Asta este cel mai rău. Întrucât aceşti bulgari şi macedoneni sunt cei care suferă cel mai mult în urma acestor relaţii proaste. Aceste certuri stupide au drept consecinţă o stagnare a relaţiilor economice şi o îngheţare a unor proiecte comune importante, care ar putea schimba cu adevărat vieţile oamenilor, precum construcţia unei căi ferate între Sofia şi Skopje.

Cum văd europenii controversa

Astfel, dacă Macedonia şi Bulgaria aspiră la o adevărată îmbunătăţire a relaţiilor lor, cele două ţări trebuie să se concentreze asupra acestor proiecte comune, care vor permite celor care locuiesc de ambele părţi ale frontierei să se bucure de "roadele muncii lor" şi de a "se iubi din nou ca fraţii", după expresia poetului Nikola Vapcarov [1909-1942, unul dintre eroii luptei antifasciste în Bulgaria], a cărui moştenire ar trebui să constituie mai degrabă un vector de apropiere şi nu de diviziune, cum a fost cazul chiar de curând [ca pentru alte figuri istorice şi literare bulgare, Skopje revendică "originile macedonene" ale lui Vapcarov].

Şi, în cele din urmă, ar fi bine ca, în loc să se împroaşte cu acuzaţii reciproce, macedoneni şi bulgari să încerce să se gândească măcar pentru o clipă cum văd europenii această controversă dintre ei. În ochii lor, acestea sunt certuri "tipic balcanice", şi, din păcate, este o poreclă grea de înţelesuri fiindcă lumea îşi aminteşte încă de războaiele fratricide care ne-au devastat peninsula.

Pe termen lung, niciuna dintre cele două ţări nu are interes ca cearta să persiste. Şi cu cât mai devreme bulgarii şi macedonenii îşi vor da seama că se îndreaptă într-o fundătură, cu atât va fi mai bine pentru viitorul lor european. Să punem atunci presiune pentru ca litigiile să fie reglate înainte de martie 2013, pentru ca Macedonia să fie dumirită privind data de începere a negocierilor cu Bruxelles, şi pentru ca Bulgaria să devină un aliat sincer pe traseul european.