Alegeți o limbă
La zece zile după cutremurul din Haiti, în ianuarie 2010, promisiunile de ajutoare se ridicau deja la 1 miliard de dolari. După cutremurul din 2005 în Pakistan, aproape de 300 de milioane de dolari fuseseră colectate în câteva zile. Tsunami-ul din 2005 la rândul său, a determinat un val de solidaritate niciodată egalat. Cu ale lor 20 de milioane de victime, inundaţiile din Pakistan nu par totuşi să emoţioneze guvernele şi nici cetăţenii europeni, care cu greu îşi deschid pungile, după cum arată graficul publicat de The Guardian.
Aproape trei săptămâni s-au scurs de la începutul dezastrului şi "în sfârşit, ONU şi câţiva donatori internaţionali iau în seamă amploarea dezastrului", scrie despre subiect cotidianul pakistanez The Nation, potrivit căruia "în timp ce unele ţări, precum Statele Unite, fac de toate ca să se vorbească de eforturile lor, iar aliaţii tradiţionali ai Pakistanului (Arabia Saudită, China, Iran) oferă în tăcere ajutorul care pot, UE rămâne zgârcită".
"Islamofobie flagrantă"
"Mulţi pakistanezi sunt surprinşi de reacţia Occidentului", scrie astfel istoricul pakistanez Tariq Ali în Süddeutsche Zeitung. "Printre aceştia", explică dânsul, "unii consideră că, deoarece ţara lor este considerată un refugiu pentru terorişti, Europa şi SUA preferă să-şi ţină băierile pungii strânse. Situaţia este un pic mai complicată totuşi iar problema nu vine din Pakistan. De fapt, ajutorul internaţional este atât de limitat mai ales pentru că, după 11 septembrie, Europa şi o parte din America de Nord sunt cuprinse de o islamofobie flagrantă". Într-un sondaj recent, la întrebarea "ce vă evocă în primul rând cuvântul Islam ?", mai mult de jumătate din respondenţi au răspuns "terorism". Desigur, temperează Tariq Ali, "acest studiu a fost efectuat în Marea Britanie, dar ştim că francezii, germanii, olandezii şi danezii gândesc la fel ca britanicii. Pakistanul este sub apă şi restului lumii nu îi pasă", constată el cu amar : "da, prejudecata latentă împotriva ţărilor de cultură musulmană este unul dintre motivele pentru slăbiciunea ajutorului internaţional. I se adaugă şi un alt factor, local : mulţi pakistanezi preferă să-şi păstreze banii de teamă ca aceştia să nu aterizeze în buzunarele liderilor lor corupţi". "Pakistanul a contribuit de ani de zile el însuşi la dobândirea unei reputaţii proaste pe plan internaţional", îi răspunde implacabil Jyllands Posten, pentru care ţara "este considerată ca fiind cel mai periculos loc din lume, o putere nucleară cu o armată care nu vrea sau nu poate să se măsoare cu talibanii şi Al Qaeda, şi cu servicii secrete care sprijină talibanii". Totuşi, "chiar dacă nu trezeşte simpatie, Pakistanul are nevoie de un ajutor masiv", lansează ziarul danez.
"Umanitarul ar fi oare afectat de discriminarea religioasă ?", se întreabă Libération, potrivit căruia ajutorul provenind de la organizaţii musulmane depăşeşte de departe cel care provine de la alte ONG-uri. Nu este exact, răspunde De Volkskrant, în care doi reprezentanţi de ONG-uri susţin că "în caz de catastrofe ca cea din Pakistan, lucrătorii umanitari acţionează din prima zi şi deblochează direct banii din propriile lor fonduri de urgenţă".
"Penurie de imagine"
Spre deosebire de ce afirmă multe comentarii în ultimele zile, "situaţia politică nu este un factor determinant pentru succesul sau eşecul unei colecte", explică de partea sa, în Trouw, un profesor de filantropie de la Universitatea VU din Amsterdam, potrivit căruia "donaţiile depind mai ales de imagini. Acestea trebuie să fie dureroase, umane şi publicate tot timpul. În plus, informaţiile despre dezastru trebuie să fie tratate în prioritate de către mass-media".
Iată de ce Libérationîndeamnă actorii informaţiei să facă "zgomot mediatic" în jurul dezastrului. "Lipsa de imagine, lipsa de reportaje izbitoare şi emoţionante, au secat la sursă generozitatea opiniei publice", analizează cotidianul, care aminteşte "o lege elementară : justiţia presupune raţiune, dar caritatea se bazează pe emoţie. Fără ea, nici elan, nici iniţiativă, nici solidaritate umană".
După ce s-a lăsat aşteptată, caritatea europenilor a început să sosească. În timp ce Franţa cerea crearea unei forţe de reacţie rapidă în caz de urgenţă, Comisarul pentru ajutor umanitar Kristalina Georgieva anunţa că va propune "în curând" o nouă politică a UE pentru a face faţă acestui tip de de urgenţă, scrie EUObserver. Presată din toate părţile, UE a ridicat la 115 de milioane de euro (din cele 460 de milioane de fond de urgenţă cerute de ONU) valoarea ajutorului său şi intenţionează să organizeze o conferinţă internaţională a donatorilor în octombrie, spune Sueddeutsche Zeitung. "Europenii au avut în cele din urmă curajul de plasa suferinţele inimaginabile ale victimelor înainte de imaginea negativă a Pakistanului în Occident", scrie cotidianul din München. "Mizele sunt mari", continuă ziarul : "cei care vor sprijini financiar reconstrucţia ţării pe termen lung nu se vor limita la atenuarea suferinţelor victimelor. Ei vor lucra şi pentru stabilirea păcii în regiune". Dar acest lucru va necesita un angajament financiar mai mare : "ţările occidentale care şi-au salvat băncile cu sute de milioane vor trebui să-şi bage mâinile mai adânc în buzunare pentru stabilitatea Pakistanului".
