Democraţie: Să atragem cetăţenii Europei!

4 ianuarie 2013 – Project Syndicate (Praga)

Înaintea alegerilor europarlamentare din 2014, Uniunea Europeană poate învăţa multe din recentul scrutin prezidenţial desfăşurat în Statele Unite despre modul în care trebuie să mobilizeze cetăţenii, despre obţinerea legitimităţii şi dobândirea unei influenţe mai mari pe plan internaţional.

Uniunea Europeană are o tradiţie îndelungată de a fi, la nivel global, un model al păcii, prosperităţii şi succesului în domenii precum cultura, ştiinţa şi sportul. Totuşi, Europa a atras atenţia pe plan global mai mult în ultimii doi ani decât în şase decenii, în contextul în care criza datoriilor suverane – exacerbată de economia aflată în stagnare şi de disensiunile interne – este principalul subiect de ştiri în întreaga lume. În fond, ştirile despre subiecte controversate se vând foarte bine. Însă dezbaterea publică alimentată de actualele controverse nu a fost în totalitate constructivă.

La aproape şase decenii după ce Tratatul de la Roma punea bazele Comunităţii Economice Europene, dezbaterile din cadrul UE continuă fie organizate în principal de actori naţionali în spaţii naţionale, interesele vizate având tot caracter naţional. Pentru înregistrarea unor progrese reale, interesele naţionale trebuie înlocuite cu obiective europene clar definite, în scopul configurării modelului de dezvoltare a Uniunii Europene.

Stabilirea acestor obiective va necesita o dezbatere pan-europeană serioasă şi onestă, una care să fie mai mult decât suma dezbaterilor naţionale. Discuţiile trebuie să fie publice, cu participarea cetăţenilor europeni, nu doar a unui cerc restrâns de politicieni membri ai Consiliului European.

Lipsa unui forum european de dezbatere reprezintă un obstacol în calea unei astfel de discuţii. Actualul spaţiu public european – alcătuit din publicaţii precum Financial Times şi The Economist, conferinţe la nivel european, reţele ale ONG-urilor şi programe de schimb studenţesc precum Erasmus – reuşeşte să mobilizeze doar elitele europene bogate şi cosmopolite. Deşi reţelele de socializare ar putea oferi o deschidere pentru crearea unui spaţiu public european care să faciliteze o mai mare integrare, cel puţin pentru cetăţenii vorbitori de limbă engleză, va dura ceva timp până se vor vedea efectele.

O oportunitate pentru iniţierea unei dezbateri

Între timp, europenii ar trebui să perceapă intervalul până la alegerile europarlamentare din 2014 drept o oportunitate pentru iniţierea unei dezbateri publice privind propriul viitor. Ar trebui să înceapă prin imitarea dezbaterilor publice din alte zone, cum ar fi cele din Statele Unite.

Este clar că recenta campanie electorală prezidenţială din SUA a fost murdară, populistă şi marcată de interese corporatiste. Dar a evidenţiat o dezbatere dinamică între diferitele perspective privind viitorul Americii: o ţară cu un sistem mai egalitar care să asume un rol global constructiv sau o Americă mai agresivă, orientată spre exterior, în avantajul cetăţenilor bogaţi. Miliarde de oameni din întreaga lume au urmărit dezbaterile mobilizatoare şi adesea teatrale ale candidaţilor; nu au avut nevoie să voteze pentru a se simţi participanţi la discuţii.

În următoarele 20 de luni, cele mai eficiente caracteristici ale campaniei electorale din Statele Unite trebuie introduse în tradiţia electorală a Europei. Primul pas spre o dezbatere integrantă şi obligatorie despre viitorul Europei este garanţia că alegerile europene din 2014 vor determina ce partid politic sau coaliţie va ocupa funcţiile de conducere, inclusiv cele executive, aşa cum ar trebui să se întâmple într-o democraţie parlamentară.

În momentul de faţă, doar membrii Parlamentului European sunt aleşi în mod direct de cetăţeni. Dar Consiliul European, alcătuit din politicieni aleşi la nivel naţional, este cel care propune componenţa Executivului UE – preşedintele Comisiei Europene şi comisarii –, echipa fiind aprobată apoi de Parlament. Dat fiind că numirile în aceste funcţii au loc fără a se ţine cont de rezultatul alegerilor, cetăţenii nu acordă o importanţă prea mare alegerilor pentru Parlamentul European, percepând întregul cadru instituţional drept ceva mai mult decât un program de locuri de muncă pentru politicieni şi anturajul acestora.

In căutarea unei platforme comune

Pentru îmbunătăţirea acestei structuri fără modificarea tratatelor, familiile partidelor politice europene, începând cu cea mai mare şi cea mai influentă, trebuie să respecte promisiunea de a nominaliza propriii candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene. Iar candidaţii trebuie să participe la campanii electorale autentice, organizate, coordonate şi finanţate de partide, din resurse europene şi naţionale.

Astfel de campanii electorale pan-europene ar forţa formaţiunile politice care au caracteristici similare să dezvolte şi să obţină susţinere pentru o platformă comună. Spre exemplu, social-democraţii ar putea promova introducerea unui salariu minim european; ecologiştii pot pleda pentru o politică a energiei la nivel european care să nu se axeze pe centralele nucleare; iar conservatorii pot cere scăderea taxelor la nivel european.

În plus, trebuie creat un forum pentru dezbateri pan-europene. Acesta trebuie să asigure, în primul rând, transmiterea dezbaterilor oficiale între principalii candidaţi din Europa – după modelul concursului de muzică Eurovision şi al Ligii Campionilor, în fotbal.

Pe scurt, dacă Uniunea Europeană se prezintă drept un sistem politic funcţional, cu structuri democratice şi procese solide, va câştiga atenţia şi respectul cetăţenilor şi al lumii întregi, o situaţie care va stimula participarea populară pe plan intern şi creşterea influenţei pe plan extern. Transformarea disensiunilor în discuţii constructive – în loc de a fi pur şi simplu în atenţia presei – este esenţială pentru accentuarea procesului democratic şi pentru abordarea problemelor urgente.

Criza din zona euro ameninţă însăşi existenţa Uniunii Europene. Dar oferă şi oportunitatea extinderii dezbaterii cruciale privind viitorul Europei – o dezbatere care va fi funcţională doar în contextul unei autentice democraţii parlamentare europene.

Factual or translation error? Tell us.