Știri Germania - Franţa
Nürnberg, tribuna Zeppelinfeld, de unde îşi ţinea Hitler discursurile, fotografiată în zilele noastre.

Nürnberg - Vichy: stigmatul istoriei

Cum să faci pentru a te acomoda cu un stigmat atât de greu în semnificaţii ca nazismul sau colaboraţionismul? Nürnberg şi Vichy încearcă fiecare în felul său să uite acest trecut sulfuros.

Publicat pe 25 august 2010 la 15:26
Nürnberg, tribuna Zeppelinfeld, de unde îşi ţinea Hitler discursurile, fotografiată în zilele noastre.

În puţine locuri din Germania se poate aprecia estetica ideologiei naţional-socialiste ca în spaţiul unde, între 1933 şi 1938 s-au ţinut congresele partidului nazist, în sudul oraşului Nürnberg, care a găzduit din 1945 şi procesele care îi poartă numele. Complexul nu a mai fost terminat din cauza războiului. Iar clădirile care au supravieţuit bombardamentelor sau demolărilor au fost declarate în 1973 patrimoniu naţional ca exemplu tipic al arhitecturii colosale a regimului. În ciuda reparaţiilor punctuale din ultimele decade, câteva construcţii sunt pe cale să cadă. După cum explică Siegfried Zelnhefer, purtător de cuvânt al Primăriei din Nürnberg, răul a ajuns la structură şi primele estimări legate de lucrările necesare arătă că e nevoie de zece ani şi 70 de milioane de euro. Să repari sau nu, aceasta e întrebarea. Se justifică o investiţie pentru a menţine aceste simboluri? În timp ce unii văd pericole şi contradicţii, mulţi istorici subliniază valoarea lor de izvoare documentare unice.

"Aceste construcţii descriu pretenţiile de dominare ale regimului criminal nazist, care au dus la un război mondial cu 55 de milioane de victime, şi povestesc despre nebunia rasistă, care a dus la asasinarea a şase milioane de evrei ". În ciuda a aproape 1000 de ani de istorie, cu luminile şi umbrele sale, "de mai bine de jumătate de secol numele de Nürnberg se asociază, mai degrabă decât multe alte oraşe germane, cu epoca naţional-socialismului şi cu crimele sale - recunoaşte Zelnhefer. Chiar dacă acest trecut nu afectează doar Nürnberg -ul, oraşul înţelege că rolul său în timpul dictaturii naziste implică astăzi o responsabilitate istorică."

Astfel, îşi propune să participe activ la menţinerea păcii şi a drepturilor umane, prin organizarea mai multor activităţi şi impulsul iniţiativelor. Cea mai recentă iniţiativă, chiar dacă în fază de început, este legată de alt spaţiu emblematic al oraşului: sala de audienţe 600, sediu al proceselor din Nürnberg, care primeşte în jur de 40.000 de vizite anuale şi care din această toamnă va avea şi un muzeu comemorativ. Este vorba de proiectul de candidatură pentru ca sala 600 să fie declarată de Unesco patrimoniu al umanităţii, pentru caracterul său de leagăn al dreptului penal internaţional. "În acest loc s-a scris istoria - aminteşte Zelnhefer. Pentru prima dată state cu forme de guvernare şi legislaţii diferite s-au aşezat la proces în faţa unui duşman comun."

"Vichy nu este doar Pétain"

Oraşul îţi proiectează bogăţia culturală şi turistică în faţa amintirii momentului în care era capitala Franţei colaboraţioniste. În faţa numărului 3 al pieţei Joseph Aletti, în oraşul francez Vichy, la vreo 400 de kilometri în sudul Parisului, o pereche de turişti madrileni şi-a început vacanţa. Francisco şi Sofía sunt entuziasmaţi : "Am venit să ne bucurăm de acest oraş faimos pentru apele sale termale". Ceea ce vor descoperi cei doi turişti este că fiecare colţ este marcat de greutatea unei istorii negre, pentru majoritatea francezilor, şi inevitabile, pentru alţii, într-o ţară care încearcă dar nu poate să uite. Oraşul pariază pe progres fără să-şi piardă memoria. Aristocratul Vichy a fost, între 1940 şi 1944, capitala statului francez sub comanda mareşalului Philippe Pétain, controlat de oficialii nazişti. Zona liberă a rămas în mâinile regimului colaboraţionist. În acei ani, oraşul avea 35.000 de locuitori - azi sunt în jur de 110.000 – şi avea 400 de palate.

Newsletter în limba română

"În Vichy s-a pus capăt celei de-a Treia Republici franceze. Pétain şi miniştrii săi au ales să instaleze capitala aici şi nu în Paris datorită hotelurilor spaţioase şi pentru că avea o centrală telefonică puternică", aminteşte scriitorul Sylvain Beltran. Hotelurile oraşului i-au servit lui Pétain drept sedii guvernamentale. Fără a merge mai departe, numărul trei al pieţei Joseph Aletti semnalează intrarea în hotelul Aletti Palace, la doar câţiva metri de Operă. Acum 70 de ani, acest hotel se numea hotel Thermal şi a găzduit birourile Ministerului de Război. Alt exemplu de hotel folosit de militari a fost hotelul Du Parc, unde a trăit mareşalul Pétain la etajul al treilea şi care acum s-a transformat în bloc de apartamente.

Un oraş care se vrea mai ales turistic

La consfătuirile de miniştri de la hotelul Du Parc s-au decis deportările masive ale evreilor în câmpurile de exterminare naziste după ce a fost ocupată Franţa. S-au îndeplinit ordinele naziste şi au fost deportaţi cu trenul 75.721 de evrei – 11.400 copii – pe câmpurile morţii. S-au întors doar 3 000. "Cum să uiţi că în Vichy s-a decis moartea a mii de persoane pentru că Pétain a optat să colaboreze cu nazismul pentru a evita rele mai mari în Franţa?", se întreabă Beltran. Ideea trece prin recunoaşterea unui trecut de neşters, dar transformându-l în bogăţie culturală. Este ceea ce a înţeles acest scriitor care organizează din 2001, chiar în hotelul Aletti, conferinţe politice sub numele Les entretiens publics (interviuri publice). La conferinţele sale au asistat fostul secretar general al ONU Boutros Ghali; reprezentantul Palestinei la UE, Leila Shahid, sau marele rabin al Franţei, Gilles Bernheim.

"Vreau să demonstrez că Vichy nu este doar epoca lui Pétain, ci că acum există o viaţă culturală foarte activă", asigură Beltran. Cu excepţia vreunei plăci comemorative care aminteşte această pagină teribilă a colaboraţionismului, de ani buni oraşul are o ofertă hotelieră doar pentru turism şi pentru organizarea de diverse evenimente. Aceste fapte demonstrează că Vichy vrea să-şi depăşească istoria. Până la asemenea punct ajunge nevoia de a privi prezentul încât locuitorii săi îşi apără numele pentru a nu fi confundaţi. "Suntem vichyssois şi nu vichystes (ajutoare ale lui Pétain)", comentează Jérôme, angajat municipal.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect